A murit! Să nu mai căutăm vinovați! 

“Băiatul meu ,Andrei Matei Popescu ,a dispărut de acasă de 24 de ore in urma unei discutii aprinse cu mama lui ,Vă rog din inimă ,sunați la 112 sau 0737940916 Matei sau 0768002107 Dana .Va rog să ma ajutați !” Așa începe tragica poveste a familiei Popescu… printr-un mesaj postat de tatăl unui adolescent  care, în urmă cu trei zile ar fi dispărut de acasă.

Presa a preluat aceste informații, au fost mii de distribuiri și speranțe că Andrei, tânărul de 15 ani se va întoarce acasă.

Cel mai “important” aspect de care s-au legat toți, cunoscuți, presă, etc a fost precizarea tatălui din apelul disperat : “a disparut de acasă de 24 de ore in urma unei discutii aprinse cu mama lui”

Păcat că în spatele unui mesaj plin de durere și speranță, accentul a fost pus pe o simplă ceartă, discuții care au loc între părinți și familie.

Speranța că se va întoarce acasă a fost de pe o zi pe alta, părinții îndurerați crezând că poate este doar un moment în care Andrei, băiatul de 15 ani, are o rătăcire prin aceasta plecare și vrea să se liniștească, căci astea sunt momentele adolescenței.

Din păcate, societatea în care trăim, traumele și frustrările cu care ne obligă să trăim l-au făcut pe un tânăr de doar 15 ani să-și pună capăt zilelor.

Pentru ce? Nimeni nu știe.

Așa cum îl descriu apropiații era un copil cu perspectivă, care avea toată viața înainte.

SĂ NU MAI CĂUTĂM VINOVAȚI!

Va fi ușor acum să o judecăm pe mama sa, discuțiile avute cu acestea.. când adevarul este cunoscut doar de băiat și de familia lui.

Dar e prea târziu să căutam o cauză, căci, trupul lui Andrei, tânărul talentat, cuminte și apreciat de cei din jur a fost găsit în apele reci ale Jiului….

Să nu mai căutam vinovați,  căci, cu siguranță, ca orice părinte, mama lui i-a vrut binele și o vorbă bună este binevenită oricând din partea celor care ne-au dat viață și ne-au crescut…

Și, cu siguranță, lumea asta rebelă în care trăim, informațiile și online-ul distrug vieți, distrug psihicul multor adolescenți care au o viață înainte, înainte de orice cearta sau sfat dat de părinții noștri.

„În noaptea de 21/22 noiembrie 2023, polițiștii gorjeni au fost sesizați cu privire la faptul că, în urmă cu aproximativ 3 ore, un minor, în vârstă de 16 ani, ar fi plecat voluntar de la domiciliul acestuia din municipiul Tg-Jiu și nu s-a mai întors.
De îndată, după sesizarea evenimentului, polițiștii aflați în teren au efectuat căutări pe raza municipiului Tg –Jiu, atât în proximitatea locuinței, cât și în parcuri și pe malul râului Jiu.
De asemenea, minorul a fost pus în urmărire națională de către polițiști.
La data de 24 noiembrie 2023, au fost continuate căutările, fiind constituită o echipă operativă formată din polițiști din cadrul I.P.J. Gorj și scafandri din cadrul Salvamont Gorj, care au efectuat căutări în albia râului Jiu prin folosirea unui dispozitiv de detecție a amprentei umane.
În urma activităților de căutare efectuate de organele abilitate, în după-amiaza zilei de 24 noiembrie 2023, trupul minorului a fost identificat în apele râului Jiu, neprezentând semne vitale.
La fața locului a fost prezent și un echipaj medical care a constatat decesul minorului, cadavrul acestuia fiind transportat la Serviciul de Medicină Legală Gorj în vederea efectuării necropsiei.
În cauză, polițiștii au întocmit dosar de cercetare penală sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ucidere din culpă.
În continuare se efectuează cercetări, în vederea stabilirii cu exactitate a tuturor cauzelor și circumstanțelor producerii decesului.” a declarat purtătorul de cuvânt al IPJ Gorj.

Un mesaj emoționant a avut și Geta Clipicioiu, fosta profesoară a lui Andrei Popescu:

„Simt nevoia să scriu…

Pentru părintele din mine, pentru profesorul din mine, pentru elevii mei, pentru părinții lor, pentru noi…

L-am cunoscut pe Andrei acum un an, când pășea timid alături de bunica lui pe holurile școlii noastre, pentru a deveni licean.

După primele ore de limba română a venit la catedră și m-a întrebat dacă îmi place poezia lui Charles Bukowski sau a lui Radu Gyr.

Inițial am fost fascinată să constat că un tânăr de 15 ani mă provoacă la discuții inteligente despre literatură… E visul oricărui dascăl…

Curând am intuit că tânărul e creativ și sensibil și am simțit că trebuie să-i valorific talentul, pentru ca lumea să-l cunoască pe Andrei.

Am simțit bucuria din ochii lui, respectul lui necondiționat, bucuria de a se afla în mijlocul unor oameni care încercau să-i înțeleagă trăirile.

I-am cerut într-o zi să se definească în câteva cuvinte, căci pregăteam Balul Bobocilor anul trecut și Andrei urma să se prezinte cu un moment muzical. Mi-a răspuns oximoronic: ” Vesel de trist, doamna profesoară, vesel de trist…”.

Am înțeles atunci că acest suflet de copil trăia, precum zeul Ianus, două vieți: îi crescuseră aripi, dar ele erau întoarse, cum ar fi spus poetul Nichita, „înăuntru”…

Andrei al nostru trăia prin POEZIE și prin MUZICĂ.

Scria, recita, cânta, trăia…Sau măcar încerca…

Recita poezie prin toți porii ființei sale, scria până la epuizare, iar trăirile sale abisale, ascunse, i-au adus aprecierea noastră, a dascălilor, a colegilor săi, căci cuvântul rostit al lui Andrei aducea emoție în inimile tuturor.

Andrei a continuat acest drum ascensional pentru ființa sa, câștigând premiul întâi la un concurs de recital din poezia eminesciană, dar și la un spectacol teatral pentru liceeni, „Picături de suflet”, în care acest copil și-a jucat propriul rol: un solilocviu profund, cutremurător, despre variantele sinelui posibil, despre singurătate, despre viață, despre necesara interacțiune cu ceilalți…

Aveam să constat că tânărul are un talent copleșitor, unic.

Curând însă Andrei avea să ne comunice că fusese transferat la alt liceu, lasând în urmă tot ce construise alături de noi, de mica noastră comunitate din Liceul Energetic.

Andrei al nostru (continui să cred că Andrei a fost și rămâne al nostru) revenea constant la colegii și profesorii săi, căci lăsase aici o parte din ființa sa…

Dragi părinți, care citiți acest mesaj, dragi colegi, cred că drama lui Andrei ar trebui să ne facă în a reconsidera conexiunea cu sufletul și mintea lor, a copiilor din fața noastră, ale căror suflete pot sângera uneori invizibil…

Copiii din fața noastră ascund drame intense uneori, iar haosul acestei societăți dezechilibrate ni-i îndepărtează și ni-i convertește iremediabil…

Să stăm alături de ei, să îi întrebăm ce îi doare, să pătrundem în beciul sufletului lor, câtă vreme acolo mai există încă o candelă aprinsă…

Recitind acum versurile poetului Charles Bukowski, care îi plăceau atât de mult lui Andrei, realizez că zidurile ființei unui om sunt atât de puternice, încât e nevoie de fiecare secundă din viață să stăm LÂNGĂ EI, pentru a construi acolo o fereastră; o fereastră pentru a vedea și auzi ce se întâmplă DINCOLO: dincolo de zâmbet, dincolo de cuvânt, dincolo de trăirea simulată pe care copiii noștri o afișează uneori…

„suntem inexplicabil de singuri,

pentru totdeauna singuri,

aşa a fost planificat

să fie,

niciodată nu s-a dorit

ca lucrurile să fie altminteri –

iar când va începe

lupta cu moartea

ultimul lucru pe care vreau să-l văd

este

un cerc de feţe omeneşti

aplecat deasupra mea –

mai bine să se afle acolo

doar vechii mei prieteni

şi zidurile sinelui meu”.

Să ne ierți, Andrei al nostru, vechii tăi prieteni din Liceul Energetic, pentru neputința de a te fi salvat…”, a transmis cadrul didactic pe pagina de socializare.

 

 

Odihnă veșnică, Andrei! 
Condoleanțe familiei îndurerate! 

Lasa un comentariu