Constantin Brăiloiu- un muzicolog de referință

Constantin Brăiloiu  a fost un compozitor, critic muzical, etnomuzicolog, folclorist și profesor român din prima jumătate a secolului al XX-lea, animator al vieții muzicale, cu un rol însemnat în dezvoltarea școlii românești de compoziție și pedagogie muzicală. Este considerat și teoreticianul etnomuzicologiei moderne.

S-a născut la data de 13 august 1893 în București, fiind urmașul unei vechi familii boierești din Oltenia, cu rădăcini în neamul Brâncoveanu. Familia sa se mai înrudește cu alte familii celebre (Știrbei, Glogoveanu, Obedeanu, vechii Craiovești). Bunicul său, care purta tot prenumele Constantin studiase și dreptul la Geneva și la Paris, s-a ocupat de redactarea legiuirii domnitorului Nicolae Caradja și a fost în Comisia de revizuire a Constituției din 1879. Tatăl său, Nicolae Brăiloiu, a fost om politic, jurist, cu studii în Franța și consilier la Curtea de Conturi. În 1920 inițiază și organizează împreună cu George Enescu, D.G. Kiriac, Ion Nonna Otescu, Mihail Jora ș.a. Societatea Compozitorilor Români, în cadrul căreia devine secretar (1920-1926) și mai apoi secretar general (1926-1943). Din 1923 ajunge profesor suplinitor la Conservatorul din București, catedra de istorie și estetica muzicii, unde predă istoria muzicii. Doi ani mai târziu instituie premiul pentru stimularea colecționării de muzică populară.

Mare folclorist și etnomuzicolog

La 14 ani pleacă în Elveția romandă iar mai apoi la Paris, unde urmează studii de muzică. Aici îi cunoaște pe Maurice Ravel, Arthur Honegger și Darius Milhaud.Franța i-a prețuit în mod particular activitatea și l-a decorat cu Legiunea de Onoare (1929). Începe o carieră de compozitor, după cum mărturisesc câteva din operele sale din tinerețe.Folclorul românesc rămâne o constantă în preocupările sale și la Museé de lʹHomme de la Paris scoate, în 1950, 4 discuri din creația țări sale. Acolo se află depuse 3500 pagini manuscrise, aproape 1000 de melodii transcrise, imagini foto, fișe ș.a. Rămâne memorabilă și creația sa de compozitor (muzică corală și de cameră), ca și cea de pedagog (cu manuale de muzică pentru diferite clase). În 1914 Constantin Brăiloiu se întoarce în România, unde devine profesor de istoria muzicii la Academia regală de muzică.

În anul 1928 crează la București Arhivele folclorice ale Societății compozitorilor români. În același an va deveni membru al „echipei sociologice” condusă de Dimitrie Gusti. În cadrul acestei echipe efectuează primele sale studii de teren în satele româneşti: Fundu Moldovei (Bucovina, 1928), Drăguş (Transilvania, 1929) și Runcu (Oltenia, 1930). În anii următori face din ce în ce mai multe culegeri muzicale din toate regiunile României, dezvoltând în acest fel o operă știinţifică de o precizie remarcabilă. Prima sa publicație importantă, „Esquisse d’une méthode de folklore musical” (Schiţele unei metode de folclor muzical), apărută în 1931, marchează o cotitură importantă în dezvoltarea acestei discipline, care se va numi mai târziu etnomuzicologie. Aceasta publicație va fi urmată de multe altele, pe teme la fel de variate ca și diversitatea ritmurilor, scărilor muzicale și poeziilor cântate, ritualurilor funerare sau a creațiilor muzicale colective. În 1943 Brăiloiu este numit consilier cultural pe lângă Legația română de la Berna. Presimțind deteriorarea situației politice românești, ia hotărârea de a se stabili în Elveția, de fapt nu se mai întoarce niciodată în țara sa natală, România. La Geneva îl întâlnește pe Eugène Pittard, directorul Muzeului de etnologie. Constantin Brăiloiu va fonda, împreună cu Eugène Pittard, Arhivele internaționale de muzică populară (AIMP). În 1948 devine de asemenea Conferențiar la CNRS Paris. Din acest moment este invitat să participe la numeroase colocvii în toată Europa. Constantin Brăiloiu își consacră ultimii 15 ani din existența sa unei misiuni colosale: aceea de a culege la Geneva înregistrări de muzică populară din întreaga lume. În acest fel va edita renumita „Collection universelle de musique populaire enregistrée” (Colecţia universală de muzică populară înregistrată), 1951-1958, o serie de 40 de discuri vinil 78 ture, colecție reeditată azi sub forma de cd. Scrierile lui cele mai importante datează și ele din această perioadă, la fel ca și ultimele sale misiuni de teren (Macedonia, Asturia și în Banatul sârbesc).

Geniu fără egal

30 decembrie 1958, la Geneva, drumurile lui Constantin Brăiloiu între Paris și Geneva s-au încheiat. A fost răpus de o hemoragie cerebrală la 65 de ani, lăsându-și prietenii de o viață și colaboratorii din lumea mu­zi­cală împietriți de durere. Departe de țară, tot timpul pe drumuri pentru a pune în practică tot mai multe proiecte, Constantin Brăi­loiu nu a uitat vreo clipă de România și de cei dragi, rămași acasă. Scrierile lui cele mai importante au fost reunite în 1973 în volumul „Problèmes d’éthnomusicologie” (Probleme de entnomuzicologie), operă considerată ca fiind o referință în această disciplină. Iar în ceea ce privește arhivele create de Constantin Brăiloiu la Geneva, acestea au continuat să crească în permanență, constituind în zilele noastre una din sursele documentare de etnomuzicologie cele mai importante în Europa.

O altă problemă susținută de profesorul Brăiloiu a fost educația tineretului de la vârstă fragedă. A militat pentru introducerea muzicii populare în școli. În Târgu – Jiu există un liceu care-i poartă numele, este vorba despre Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu”.