În ziua de 1 Martie, românii celebrează sărbătoarea Mărțișorului, triumful primăverii asupra iernii, obiectul cu şnur alb și roșu fiind un simbol al reînnoirii timpului și al renașterii naturii.
În timpul geto-dacilor, anul nou începea la 1 Martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara și iarna. Mărțișorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste și bucurie.
În vechime, pe data de 1 Martie, mărțișorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor și tinerilor – fete și băieți deopotrivă. Şnurul de mărțişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb și roșu, sau în alb și negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Cu timpul, la acest șnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărțișorul ajunge să fie un simbol al focului și al luminii, deci și al soarelui. Cu banul de la şnur se cumpărau vin roșu, pâine și caș proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primăvară să aibă fața albă precum cașul și rumenă precum vinul rosul. Unele legende populare susțin că mărţișorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
În zilele noastre, valoarea mărţișorului începe să fie dată doar de creația artistică. Obiectul cu șnur alb-roşu se confecționează din orice și poate să aibă semnificații multiple.
