„Suntem copii orfani ai unei istorii potrivnice, care caută alinare în braţele oportunităţii”
Marius Torok
Proveniți dintr-un mediu în care violența verbală, fizică și emoțională este la orice pas, aceste ființe minunate ajung în grija statului sau în grija asistenților maternali. Din păcate în cele mai multe cazuri, viitorul lor este unul incert. Fie că rămân în grija direcțiilor pentru protecția copilului, fie că merg mai departe către plasament, copiii sunt puși în dificultate, în ambele cazuri.
Asistenții maternali.
În România, sute de bebeluși sunt abandonați în fiecare an, pe stradă și în maternități, ei devenind mai târziu minori instituționalizați. La majorat ei sunt obligați să iasă din sistem ca să devină, în mare parte, adulți abandonați. Una din condițiile pe care Uniunea Europeană ni le-a impus a fost desființarea orfelinatelor. De aceea, în anul 2000, a fost creat Serviciul de Asistență Socială și Maternală. Acest serviciu a fost înființat pentru copiii abandonați, pentru îmbunătățirea calității vieții lor si pentru a-i ajuta în găsirea unei familii adoptive sau pentru a-i îndruma spre reintegrarea în familia naturală.
În anul 2003, Guvernul României a adoptat o hotărâre 679/2003, prin care a definit asistentul maternal profesionist ca fiind persoana fizică, atestată în condițiile prezentei hotărâri, care asigură prin activitatea pe care o desfășoară la domiciliul său, creșterea, îngrijirea și educarea, lucruri necesare dezvoltării armonioase, a copiilor pe care îi primește în plasament sau în încredințare. Vârsta la care asistenții maternali pot lua copii în plasament este de la 25 de ani până la 55 de ani.
Ce se întâmplă cu acești copii dați în plasament?
„Totul e să se ajute singuri”
Atâta timp cât sunt integrați în familia asistentului maternal, copiii beneficiază de educație și îngrijire. Apoi, drumul lor are diferite sensuri: pot pleca în adopție sau părinții cer reintegrarea acestora în sânul familiei naturale. În momentul în care împlinesc vârsta de 18 ani, unii optează pentru terminarea studiilor liceale sau urmarea unei forme de învățământ superior. O parte dintre ei doresc să părăsească sistemul, aceștia fiind reintegrați în familia maternală. Sunt cazuri în care s-au integrat socio-profesional.
„Din păcate statul nu oferă foarte multe lucruri pentru acești oameni. Copiii din plasament au domiciliul acolo unde se realizează plasamentul. În afară de municipiul Târgu-Jiu, nici o altă primărie din județul Gorj nu acordă locuințe sociale. Totul este să își găsească un loc de muncă și să se ajute singuri”, declară șef serviciu al Direcției Generale a Asistenței și Protecției Copilului Gorj (DGASPC Gorj).
Asistenții maternali sunt salariați ai Direcției pentru protecția copilului. La mai mult de doi copii în plasament, aceștia primesc un spor de 15% din salariu. La copiii cu handicap lucrurile se schimbă, pentru fiecare copil cu handicap primind un spor de 25% din salariu. Separat, se primesc lunar 600 de lei ca alocație de plasament pentru un copil fără probleme, iar pentru copiii cu handicap se primesc 900 de lei. Trebuie precizat că alocația de la stat pentru copilul cu handicap este de 200 de lei, în comparație cu cea obișnuită de 84 de lei.
Grija statului față de mama și copilul abuzat.
În Gorj există două centre care vin în întâmpinarea problemelor mamei și copilului abuzați. Statul nu le oferă mai nimic, deoarece ei sunt găzduiți aici între 7 și 60 de zile, apoi sunt nevoiți să se întoarcă în același mediu abuziv. Cele mai multe mămici se reîntorc cu copiii fie acasă, acolo unde au parte în continuare de abuzuri fizice, emoționale și verbale, fie la rude. Aceste cazuri de abuzuri sunt sesizate de cele mai multe ori de primării sau de poliție. Din păcate, cele mai multe cazuri de acest gen au proveniență din mediul rural. În mare parte, mămicile care ajung în aceste centre sunt dependente financiar de soț, ceea ce le împiedică să părăsească domiciliul conjugal împreună cu cei mici. În majoritatea primăriilor din județul Gorj, nu există asistent social care să cunoască în detaliu aceste cazuri și să ia măsurile preventive necesare.
Copiii cu dizabilități, ajutați de străini, nu de statul român!
În urmă cu doi ani, de Ziua Internațională a Persoanelor cu Dizabilităţi a fost inaugurat, în Târgu-Jiu, un centru de recuperare pentru copiii cu dizabilități. Fundația franceză SERA a investit suma de 430.000 de euro într-un centru modern.Acest proiect vine în întâmpinarea problemelor copiilor cu afecțiuni grave. Începând cu data de 7 septembrie, centrul a devenit un complex de recuperare a copiilor cu dizabilități. În această locație se furnizează servicii pentru reabilitarea celor mici iar în urma solicitării părinților și analizării nevoilor persoanelor, s-a încercat crearea unui centru mobil, pentru cei care nu se pot deplasa sub nicio formă. În acest moment complexul este vizitat de aproximativ 118 copii care se confruntă cu diferite boli. Aici, micuții pot beneficia de consiliere psihologică, ergoterapie, terapie ocupațională, kinetoterapie și masaj terapeutic.
„ Prin activitatea desfășurată încercăm să ajutăm câți mai mulți copii care se confruntă cu diferite boli. Aceste suflete trebuie acceptate așa cum sunt. Nu trebuie să simțim milă față de ei, pentru că ei vor vedea și nu se vor simți tocmai bine. Noi am încercat să îi facem să se simtă protejați, să se simtă în largul lor. Cele mai frecvente diagnostice cu care ne confruntăm sunt autismul, sindromul Down, paraliziile cerebrale. Am observat că orele de terapie funcționează, se vede diferența între cum au ajuns la noi și cum sunt acum, se pot integra mult mai ușor în viața cotidiană”, a declarat Pasăre Nicolae, director al complexului de recuperare.
Orfanii, pierduți în sistem. Bătaia de joc a Guvernului.
Unii dintre acești copii ajung în pragul de a-și pune capăt zilelor. Noi, oamenii de rând, ne întrebăm mirați de ce un copil de 11 ani din sistemul instituționalizat ajunge să se sinucidă. Este o știre care a făcut turul televiziunilor săptămâna trecută și ne-a ridicat semne de întrebare. Un copil orfan, de 11 ani, a fost găsit spânzurat cu șireturile, de tocul unei uși dintr-un centru de plasament, din județul Caraș-Severin.
Parăsiți de părinți, copiii din centrele de plasament sunt condamnați în marea lor majoritate, să poarte traumele copilăriei toată viața. Ajunși oameni în toată firea, nu reușesc să-și găsească o slujbă stabilă ori să-și întemeieze o familie fericită. Funcționarii direcțiilor de protecție a copilului știu doar să ne mintă frumos. Încearcă să ne convingă că vina este a guvernului care nu alocă îndeajuns de mulți bani sau locuințe sociale. Nimeni din aceste direcții nu își asumă răspunderea și nimeni nu iese în față pentru a blama condițiile inumane în care acești copii trăiesc. La mai bine de 27 de ani de la Revoluţie, orfanii încă mai reprezintă o problemă gravă a României, pe care autorităţile o ascund. Au dispărut orfelinatele groazei din 1990, dar tragediile nu s-au încheiat. Conform Ordinului 27/2004, raportul minim adulți (personal de îngrijire)/copii ar trebui sa fie de 1:4 pentru copiii intre 7 și 12 ani și 1:6 – pentru copiii de peste 13 ani. Din păcate ne îmbătăm cu apă rece, așa ceva nu există!!!
Bani mulți, dar fără rezultate notabile
În județul Gorj, pe parcursul anilor, s-au alocat sume astronomice către DGASPC. În anul 2014, această Direcție a beneficiat de 76 de miliarde lei vechi, în 2015 bugetul a urcat la 87 de miliarde de lei vechi, iar, surpriză, pentru anul 2016 au fost alocate 104 miliarde de lei vechi. Atenție, 104 miliarde de lei vechi! Cum se poate justifica această sumă în condițiile în care adulții și copiii care locuiesc în centrele și complexele direcției de asistență socială trebuie să se încadreze în suma de 16,50 lei acordată pentru cele trei mese zilnice ?!
Din datele oficiale pe care le avem la dispoziție am descoperit următoarele: un copil/adult mănâncă pe lună în valoare de 495 de lei și are cheltuieli în valoare de 881 de lei pentru haine, curent electric, gaze, apă, etc. Iar pentru fiecare locuitor al centrelor și complexelor DGASPC, suma cheltuită cu personalul este de 3705 lei pe lună! Suntem extrem de interesați să aflăm ce primesc acești oropsiți ai soartei de banii alocați. Sunt acești bani atribuiți nevoiașilor, pe hârtie, folosiți doar în beneficiul lor?
Cu siguranță ne dorim măcar o vizită la unul dintre aceste centre, în speranța că vom primi acordul pentru aceasta. Cu siguranță dorim să obținem mai multe detalii despre modul în care sunt utilizate aceste sume importante. Cu siguranță acesta este un subiect pe care vom continua să-l analizăm mai în detaliu și asupra căruia vom reveni!
