Finanțisti, juriști, profesori universitari și cercetători, toți marcanți pentru alianța de guvernământ, si-au conjugat eforturile în cadrul proiectului PSD de a identifica soluții pentru dublarea veniturilor populației, concomitent cu înjumătățirea timpului de lucru. Primele efecte sunt vizibile încă de la începutul guvernării PSD-ALDE și promovate obsesiv de biblioteca cetățenească, televiziunile de știri.
Nouă luni, atât i-a trebuit guvernului alianței PSD-ALDE să își pună în practică teoriile populiste și evident utopice, perioada reprezentând efectiv gestația necesară nașterii puiului de om. E o încercare emoțională să programezi un copil bazându-te pe o creștere economică sustenabilă la momentul concepției și să se nască după nouă luni, în vremuri tulburi pline de încercări, provocări, iar de la 01 octombrie cu repetate atentate la buzunarul părinților. Cine pe cine a păcălit? Votanții PSD pe cei ai opoziției, ori invers prin neparticipare, fantomaticul program pe toată lumea, totul pe fondul unei stabilități economice sustenabile și predictibile?
Aproape că e spectaculos să vezi aritmetica simplă interpretată de potentații zilei, dar doar dacă ar fi pe buzunarul lor, nu pe al votanților prezenți ori absenți la urnă.
Cu surle și trâmbițe au anunțat majorări de salariu, pensii, ori alte forme de venit, la diverse categorii socio-profesionale, fără a preciza reversul medaliei, respectiv legiferarea creșterii prețurilor. Pe o aritmetică simplă, tu, guvern, tu, parlament, mă faceți să mă simt dator că mi-ați mărit salariul cu 10-25%, repetând la nesfârșit cu suportul mass media cât de bine-mi este în țara mea, în schimbul votului din 2016. Însă nu-mi explici faptul că salariul e unic, iar creșterile de preț multiple. Spre exemplu, dacă mi-ai majorat salariul cu 15%, angajatorul pune procentul la salariul de bază, sporurile având o altă interpretare financiară, iar 15% nu mai este 15% că nu are legătură nici cu brutul, nici cu netul salarial, sau cel puțin așa se simte în portofel.
Problema nemediatizată de gânditorii economiei și finanțelor naționale este aritmetica băbească, așa cum o cunoaștem și o aplicăm fiecare dintre noi. Adică, creștere preț combustibili aprox. 15%, gaze 6%, energie electrică 3%, iar de aici, în lanț, cu procente necunoscute, ratele la bancă și prețul la cele necesare vieții, îmbrăcăminte, hrană, telefonie. Despre cheltuieli pentru educație, cultură, călătorii ori vicii nu are rost să vorbim. Efectul imediat al lipsei de predictibilitate și al bunăstării social-democrate se resimte în procesul inflationist. Moneda națională e într-o cădere liberă și nu reușește să se agațe de ceva stabil din politica de șes a unui guvern format în mare parte din personaje care au descoperit pădurea la maturitate, pentru că în Dunăre și-au petrecut copilăria.
Rezultatul aritmeticii sănătoase de la țară: la salariul unic – a se înțelege venituri de orice fel – pentru fiecare cetățean, facem opozabile procentele de creștere a celor necesare vieții și se fac însumat, adică aproape de 25% scumpiri anunțate, de data asta real, pentru că nu se raportează la salariul de bază, fără a mai adăuga și inflația aferentă. Concluzie: după nouă luni, guvernul social a făcut o ispravă cu consecințe îngrozitoare în ceea ce privește perspectiva de viitor când anunță alte majorări ale veniturilor.
CETĂȚENII NU DORESC VENITURI MAI MARI DE LA VOI.
Oricum, e evidentă direcția greșită atâta timp cât sindicatele în totalitate se exprimă împotriva măsurilor economice propuse ori adoptate de guvern și a majorărilor salariale făcute prin amestec de mere, pere, gutui și alte fructe, în virtutea unei presupuse dreptăți sociale ori sub sloganul „îndreptăm greșeli”.
Pentru că nu vreau să pronunț nume care nu mi-ar face bine la sănătate, spun doar DOMNULE PREȘEDINTE, DOMNULE PREȘEDINTE ÎNCĂ O DATĂ, DOMNULE PRIM-MINISTRU, aritmetica e astfel: 1+1 face mereu 2, iar dacă scazi 2 rămâne 0, adică nimic, iar eu am fost elegant pentru că, de fapt, scăderea e cu 3. De ce ne dați un leu dacă scumpiți pâinea cu doi lei?
Oricum, dragi concetățeni, cititori, oameni simpli ca și mine, soluția e tot la Dragnea, un guru nedescoperit al economiei. S-a sfătuit cu „lume bună”, Olguța cum este ea cunoscută de cetățeanul votant, și cu Misa, cum nu este cunoscut de oameni, și vă face o ofertă: LA UN SALARIU PRIMIT, MAI DAU EI UNUL GRATIS. Viața e frumoasă cu bonusuri, că de reduceri ne-am săturat.
SĂ NE VEDEM CU BINE!!!
