Constantin Brâncuşi este cunoscut în principal pentru sculpturile sale, dar la expoziţia inaugurată marţi la Centrul Pompidou din Malaga este dezvăluit un artist multimedia, care şi-a devansat timpurile şi care a îmbinat toate disciplinele pe care le-a cultivat.
Brâncuşi (1876-1957) a început în 1914 să-şi pozeze ca un profesionist sculpturile, nemulţumit de fotografii care nu ştiau să surprindă efectul pe care dorea să-l obţină de la propriile opere, a explicat curatorul expoziţiei, Julie Jones.
Artistului de origine română îi plăcea de exemplu să-şi plaseze sculpturile în centrul sălii pentru ca vizitatorul să se poată mişca în jurul lor, simţind că fotografia nu putea reda acest efect. Prietenul său Man Ray l-a ajutat să-şi perfecţioneze tehnica, iar aceste imagini îl ajutau pe Brâncuşi să-şi înţeleagă propriile sculpturi, pe lângă faptul de a le prezenta colecţionarilor străini şi de a le explica cum trebuiau plasate în expoziţii.
De-a lungul carierei sale a strâns peste 1.600 de fotografii, care azi aparţin Centrului Pompidou din Paris, după ce artistul le-a donat statului francez în 1957. Sunt fotografii imperfecte în care există uneori frecvente supraexpuneri, pete sau dungi, ceea ce nu denotă un caracter prea profesionist.
Expoziţia cu fotografii, filme şi sculpturi este împărţită în cinci secţiuni, prima dedicată artistului care obişnuia să lucreze singur, fără asistenţi, manevrând uneltele. Era văzut adesea în atelierul său, „ca o sculptură în plus, pentru că avea conştiinţa personajului”, notează curatorul expoziţiei. A doua secţiune prezintă atelierul în care lui Brâncuşi îi plăcea să arăte „cum operele sale respiră între ele” şi de aceea le schimba constant locul, pentru a reproduce natura şi a le prezenta ca o reflexie a lumii exterioare.
