Locul preferat de poetul George Coşbuc pentru petrecere vacanţelor a fost localitatea Tismana, din judeţul Gorj. Cumnatul său şi-a ridicat o vilă pe valea Tismanei, nu departe de renumita mănăstire, iar poetul venea în fiecare vară împreună cu familia pentru a se relaxa în zona care-i oferea un cadru natural prielnic inspiraţiei.
Poetul George Coşbuc s-a îndrăgostit de Tismana, dar şi de oamenii acestui loc. „În prietenoasa vale a Tismanei şi-a găsit clipe de linişte pentru nopţile de craţie, aerul proaspăt şi apa îmbietoare a zilelor toride din verile primelor decenii ale veacului, dar aici a început şi durerea nefericii sale. Îndrăgostindu-se de aceste meleaguri şi de oamenii lor cu mândrie şi entuziasm a scris: «Fericită eşti tu, Oltenie, ţară a Basarabilor, între toate ţările locuite de români»“, a scris profesorul Ion Mocioi, în lucrarea „Coşbuc la Tismana“.
Construirea «Vilei Sfetea» l-a adus pe Coşbuc la Tismana
Coşbuc a cunoscut, mai întâi, oraşul Târgu Jiu, de la sfârşitul veacului trecut, prin tipograful Nicu D. Miloşescu, unde unul dintre fraţii soţiei sale, Constantin Sfetea, a fost, după 1890, pentru un timp, contabilul tipografiei lui Miloşescu. Ulterior, poetul a devenit o persoană foarte prezentă chiar şi în viaţa judeţului, după ce cumnatul său şi-a construit o vilă la Tismana.
Coşbuc a construit un «chioşc» de odihnă şi creaţie
Mai mulţi prieteni l-au vizitat pe Coşbuc la Tismana şi s-au bucurat de frumuseţea acestor locuri. La sugestia unuia dintre ei, Coşbuc a construit un adăpost: „Şederea la Tismana fost pentru Coşbuc loc de odihnă şi de apropiere faţă de fraţii soţiei şi de prieteni, dar, mai ales, loc de meditaţie şi de creaţie. De la Tismana, ani de-a rândul, poşta a dus spre alte redacţii de reviste şi editori scrisori cu poezii şi alte materiale de publicat. Vacanţele erau plăcute şi aduceau la Tismana şi alte personalităţi şi prieteni. Profesorul Gheorghe Gârbea a venit deseori la Tismana. Din iniţiativa lui, Coşbuc a construit un «chioşc» de odihnă şi creaţie, care-i poartă şi azi numele“, a arătat profesorul Mocioi.
Relaţia fiul lui Coşbuc cu fiica unui bun prieten
Tipograful Nicu Miloşescu îl vizita frecvent pe Coşbuc la vila de la Tismana, între cele două familii creându-se o legătură strânsă. Fiul lui Coşbuc, Alexandru, nutrea sentimente de dragoste pentru fiica tipografului. „Cei mai apropiaţi lui Coşbuc, pe lângă George şi Draga Sfetea, au fost Nicu Miloşescu şi copiii lui, cele două fete – Ştefania şi Irina – şi un băiat, Numică. (…) Alexandru Coşbuc, fiul poetului, întors la Bucureşti, îi trimite o scrisoare Irinei, la Târgu Jiu, în 24 august 1912, ajunsă la destinaţie în 7 septembrie, Cartea poştală era o fotografie cu portretul bust al tânărului, care-i purta dragoste. Poetul îşi iubea foarte mult unicul fiu. Acesta era și el foarte apropiat de tatăl său şi îi urma dragostea pentru literatură.
Tismana este locul unde poetul avea să cunoască şi cea mai cumplită suferinţă din viaţa sa
Alexandru şi-a pierdut viaţa pe drumul către Tismana la numai o zi după împlinirea vârstei de 20 de ani. O întâmplare totală avea însă să-l smulgă curând pe Alexandru din sânul familiei şi să-l facă nefericit pe poetul ce şi-a iubit atât de mult fiul. În ziua de 26 august 1915, dimineaţa, Alexandru Coşbuc a plecat de la Tismana la Târgu Jiu cu maşina prietenului său bucureştean Ion I. Alexandrescu – Stâlpeanu, urmând să se întoarcă după-amiază. La întoarcea din Târgu Jiu spre Tismana, între Băleşti şi Corneşti, la km.9, maşina, după ruperea barei de direcţie, s-a aruncat în şanţul din stâna şoselei, accidentul afectându-i pe pasageri. Şoferul a murit la locul accidentului. Alexandru Stâlpeanu şi Alexandru Coşbuc au fost luaţi în stare gravă cu o căruţă cu boi şi duşi spre Spitalul din Târgu Jiu. Prietenul-proprietar al maşinii a murit pe drum. Alexandru Coşbuc, lovit la cap, a decedat după intrarea pe poarta spitalului, în aceeaşi zi, la orele 20,31. Părinţii lui Alexandru l-au aşteptat neliniştiţi la Tismana şi, neavând nicio veste, au pornit seara, târziu, pe jos la Târgu Jiu. Au ajuns la prietenul lor Nicu Miloşescu şi au aflat cu durere imensă, pierderea unicului copil. Nefericita întâmplare a întunecat pentru totdeauna sufletul marelui George Coşbuc, grăbindu-i sfârşitul.
Pe locul unde a avut loc accidentul s-a ridicat o fântână, care poate fi văzută şi astăzi, fiind denumită de localnici „Fântâna lui Coşbuc”.
Alexandru va fi înmormântat în cimitirul mănăstirii Tismana, căreia soţii Coşbuc îi dăruiesc un frumos vitraliu, în amintirea fiului lor. Dar existenţa lui George Coşbuc nu va putea depăşi acest moment, refuzând să admită crunta realitate. Poetul îmbătrâneşte înainte de vreme, devine însingurat, închis în sine și sfârşitul fizic nu întârzie multă vreme.
În timpul ocupaţiei germane, George Coşbuc, rămas în Bucureşti, moare subit, ca urmare a unei congestii cerebrale, la 9 mai 1918, în locuinţa sa din str. Plevnei nr. 48.
Soţia sa, Elena, îi va supravieţui încă mulţi ani şi va locui dese răstimpuri la Tismana, în apropierea mormântului fiului său.
