Peștera Cloșani este una dintre cele mai cunoscute din Oltenia și din întreaga țară, aflându-se în comuna Cloșani, județul Gorj, între localitățile Târgu Jiu și Baia de Aramă.
Ea este încadrată în categoria A, în care se regăsesc peșterile de valoare excepțională care, prin interesul ştiințific sau unicitatea resurselor sunt reprezentative pentru patrimoniul speologic național și internațional. Peștera face parte din parcul național Domogled-Valea Cernei, care este în custodia Institutului de Speologie din București, de unde se obține și aprobarea pentru vizitare. În vestul județului Gorj, pe valea Motrului, se află una dintre cele mai cunoscute peșteri din țară, care impresionează prin fomațiunile specifice spațiului cavernos – stalagmite, stalactite, gururi, coloane și helictite – forme endocarstice care stârnesc priviri admirative datorită dezvoltării lor în toate direcțiile, sfidând parcă gravitația. Obiectivul de care vorbim este Peștera Cloșani unde se află mănunchiuri spectaculoase de helictite.
Peștera Cloșani face parte din Rezervația Naturală Piatra Cloșani, unde se află și Peștera Cioaca cu Brebenei, o zonă cu peisaje specifice zonelor montane, cu piscuri care se ivesc din pădurile dese, cu văi, abrupturi și pajiști alpine, ce crează un cadru propice pentru câteva zile de relaxare. Se află la 440 m altitudine și se întinde pe 1100 m, având o singură deschidere. Are în componență două galerii principale „Galeria Matei Ghica” – rezervație științifică – și „Galeria Laboratoarele”. În interiorul Peșterii Cloșani au fost descoperite peste 70 de specii de animale terestre și acvatice, multe de dimensiuni microscopice, folosite pentru diverse experimente. Dintre speciile de animale se remarca liliacul trogofil. De existența acestei peșteri se leagă și o legendă, care spune că într-un trecut îndepărtat, aici se află un ținut impresionant, plin de flori, vegetație bogată și cascade, care se află sub stăpânirea unui vrăjitor renumit, care, de frică să nu rămână fără acest colț de rai, a acoperit acest întreg spațiu cu o boltă imensă din piatră, numită Piatra Mică. În întunericul format astfel, florile au împietrit și au rămas pentru totdeauna ascunse în peștera de sub Piatra Mică de la Cloșani. La primul cot a existat cândva și un foarte frumos perete de stalagmite și stalactite, format pe direcția unei fisuri de tavan, prin care s-a strecurat, în decurs de milenii, apa încărcată cu calcar dizolvat. Astăzi, din țurțurii născuți prin “căderea apei picătură cu picătură” (“stalactos”) și porniți să se împreune cu frații lor născuți prin “scurgerea apei picătură cu picătură” (“stalagmos”), oamenii n-au mai lăsat decât urme. Se văd peste tot gururi cu bolte înalte, coloane și stalagmite cu baza încărcată de falduri sau ansambluri de septe suprapuse.
Mai departe începe zona lacurilor – o suită de gururi și bazine, cu fundul acoperit de un strat de argilă sau de calcit, cele mai multe dintre ele cu apa cristalină.
Pereții au multe nișe și niveluri de terasare și sunt acoperiți cu o crustă de calcit, înflorită într-o gamă largă de forme și culori. La tot pasul se văd scurgeri parietale, transparente sau brăzdate de dungi roșiatice, cu muchiile acoperite de coralite, a căror frecvență crește spre zona terminală. Din tavan atârnă panoplii cu țurțuri, iar pe podea sunt îngrămădite coloane, stalagmite și domuri, care în câteva locuri fac trecerea mai dificilă. Ultimele bazine, de obicei seci, au marginile căptușite cu brâie de monocristale mari. Lățimea lor depășește pe alocuri chiar și un metru, marcând nivelul atins de apă în diverse epoci. Aceste brâie, împreună cu aliniamentele de calcit alb-lăptos, ornate cu bijuterii cristaline ce apar în câteva locuri pe pereți și tavan, ne introduc în ambianța Galeriei Ghica, unde monocristalele, helictitele și cristalictitele constituie elementul dominant.
Ca geneză, ultimele cercetări indică Galeria cu Apă ca fiind săpată de către apele Văii Motru Mare care se scurgeau în trecut pe Valea Izvorale, iar Galeria Matei Ghica, de către cele ale Motrului Mare.
Prin bogăția și varietatea formațiunilor de calcită, Peștera Cloșani este cea mai frumoasă și, din multe puncte de vedere (cum ar fi cel cristalografie sau cel biospeologic), cea mai interesantă peștera din țară.
