Dumitru Brezulescu a fost caracterizat de Nicolae Iorga drept „iubitor de țară și de țărani“. Întemeierea stațiunii montane Rânca și, ulterior, construirea «Drumului Regelui», Transalpina de astăzi, sunt legate de numele acestuia. Dumitru Brezulescu a înființat, în localitatea gorjeană Novaci, Banca Populară „Gilortul“, cea mai mare din țară în perioada interbelică.
Dumitru Brezulescu s-a născut în localitatea Hirișeşti, din Novaci. Este una dintre cele mai luminate personalități din Oltenia, deși s-a stins din viață la o vârstă fragedă. S-a remarcat încă din perioada școlară prin talentul oratoric și preocuparea pentru cercetările arheologice și folclorice. Rămâne orfan de tată la vârsta de doar 4 ani și jumătate, de el având grijă mama sa și tutorele său legal. Norocul său a fost că învățătorii din sat s-au ocupat de soarta lui și i-au determinat familia să-l îndrepte spre învățătură. Astfel, Dumitru Brezulescu se înscrie în 1893 la Gimnaziul Real Târgu Jiu (actualul liceu Tudor Vladimirescu), timp în care își pune în valoare talentul orator, ținând discursuri la diferite evenimente organizate în școală și în țară. Brezulescu era, de asemenea, preocupat și de cercetările arheologice și folclorice, astfel că nu pierdea nicio ocazie de a cutreiera munții din zona Novaciului, împreună cu vestiți profesori universitari.
Lăudat de Iorga și Spiru Haret
A absolvit cu „magna cum laude“ Facultatea de Drept a Universității din București. S-a remarcat din timpul facultății ca o minte strălucită.Teza de licență pe care Brezulescu a susținut-o s-a intitulat: «Contribuțiuni la studiul proprietății în devălmăşie a munţilor noștri», lucrare în 65 de pagini ce a stârnit un interes imens, fiind însoțită de ample elogii în presa vremii, îndeosebi prin Spiru Haret, Nicolae Iorga și alții. Lucrarea este o sinteză a năzuințelor sale de viitor. Notabil este și faptul că, student fiind, Brezulescu deschide în 1903, în ziarul «Universul», o rubrică pentru țărănime, în care lumea satelor să-și potolească setea de gânduri și simțăminte bune și curate adresate ei. Studiile universitare și le desăvârșeşte prin cei doi ani de doctorat la Facultatea de Drept din Paris, după care se va dedica în întregime ideilor sale din anii studenției.
A înființat Banca „Gilortul“ din anul II de facultate
Dumitru Brezulescu a înființat Banca „Gilortul“ în timp ce era student. A fost impresionat de situația grea a țăranilor care erau nevoiți să se împrumute la cămătari chiar și cu dobânzi de 120%, pentru a-și putea lucra pământul și, astfel, a decis să înființeze o organizație financiară. Banca „Gilortul“, înființată de genialul student, ajunge în scurt timp cea mai puternică bancă populară din România, ajungând să cumpere moșiile boierilor, după care pământul a fost pus la dispoziția țăranilor pentru a-l lucra.
Din septembrie 1905 până în septembrie 1907 Banca a cumpărat treptat, din fondurile ei, fără a recurge la împrumuturi din afară, aproape trei sferturi din moșia boierească. Întreaga moșie a fost adjudecată prin licitație la Tribunalul Gorj, ultima parte consemnându-se la Administrația Financiară. Odată adjudecată moșia Novaci, avea să se împlinească năzuința cea mai mare a vieții sale: împărțirea și distribuirea de pământ la cei ce nu aveau și tânjau după el. O adevărată împroprietărire avea să înceapă în 1908 la Novaci, cu deosebire în satul Novaci-Ungureni, format pe moșia boierească din oierii veniți din Transilvania, de prin părțile Sibiului, în urma repetatelor prigoniri ale monarhiei habsburgice. De asemenea, Banca „Gilortul“ a achiziționat și instalat două joagăre și două circulare pentru prelucrarea și valorificarea masei lemnoase din zonă. Ciobanii din Novaci și-au putut achiziționa, ca urmare a sprijinului primit de bancă, oi din rase superioare. Din fondurile băncii au fost acordate burse pentru tinerii dornici de a-și continua studiile. De numele lui Dumitru Brezulescu se leagă și înființarea unei biblioteci, care deținea în anul 1913 peste 2000 de volume. Tot lui îi revine meritul realizării rețelei de drumuri din Novaci. Brezulescu este ales deputat în perioada 1912-1916. Gorjeanul de geniu era, deja, decorat cu Ordinele Coroana României, în gradul de cavaler, și Steaua României.
Dumitru Brezulescu a pus bazele Transalpinei
Cel care a avut pentru prima dată ideea și inițiativa construirii drumului care traversează Munții Parâng a fost Dumitru Brezulescu. Acesta l-a cunoscut pe inginerul Aurel Diaconovici, absolvent al Școlii Politehnice din Graz, care a numit, în anul 1884, șeful Serviciului Tehnic din Gorj, care a proiectat și realizat nenumărate drumuri și poduri. Cei doi au devenit buni prieteni și într-una dintre peregrinările lor se naște ideea construirii drumului care traversează Munții Parâng și care să lege Oltenia de Ardeal. Calea de acces era folosită de ciobanii din cele două zone care circulau pe aceasta pentru a face schimb de produse. În anul 1912, Diaconovici a realizat primul proiect al drumului.
Moartea neașteptată a lui Brezulescu
Planul construirii drumului peste munte eșuează, după ce Dumitru Brezulescu moare în mod neașteptat în anul 1916 la București, la numai 37 de ani. Acesta este operat ca urmare a unor dureri la stomac, dar după numai două săptămâni decedează din cauza unei septicemii. La înmormântare au participat mii de țărani și chiar ministrul Educației din perioada respectivă, I. G. Duca. Brezulescu a dorit ca locuința sa din Novaci să fie folosită tot de comunitatea căreia i s-a dedicat, să fie transformată în spital, lucru care s-a și întâmplat.
Proiectele lui Brezulescu, realizate
Înființarea stațiunii Rânca este tot ideea lui Brezulescu. Acesta a stabilit chiar și locul în care vor fi construite primele cabane, dar proiectul a fost dus la bun sfârșit după moartea sa și s-a încheiat prin construcția, din fondurile Băncii „Gilortul“, a primelor cinci cabane, în jurul cărora se va dezvolta stațiunea. Proiectul lui Brezulescu și Diaconovici nu a murit, iar conducerea Băncii „Gilortul“ cere, în anul 1934, premierului României, Gheorghe Tătărăscu, să demareze construcția drumului drumului peste Parâng. Directorul băncii era era Ion Giurgiulean, un învățător din Novaci care fusese ajutat în tinerețe cu o bursă de Brezulescu.
