Autoritățile n-au făcut nimic
Acum câțiva ani, Organizația Mondială a Sănătății, a avertizat că fiecare țară trebuie să-și facă o rezervă de plasmă pentru prepararea de medicamente, dar suntem printre puținii din Uniune care nu au făcut acest lucru. Iar acum, bolnavii sunt la mila străinilor, cărora le-am cerut ajutorul. Dacă România ar fi ținut cont de aceste avertismente, azi nu ne-am fi confruntat cu această situație.
România este una dintre puținele țări din Europa care trebuie să importe produse derivate din plasmă, printre care și imunoglobulina. În centrele de transfuzii din România, separarea plasmei din sânge se face în condiții primitive. Pentru a nu-și pierde proprietățile, plasma trebuie congelată imediat. În România nu dispunem de aparatura pentru înghețare rapidă așa că pungile cu plasmă sunt ținute în congelatoare vechi de zeci de ani timp de o oră, la -60-70 de grade. Apoi, sunt mutate în alte congelatoare la fel de vechi și păstrate timp de 2 ani. Grav este ca o parte din plasmă ajunge în cele din urmă la gunoi. Ar fi vorba de 60.000 litri pe an, în medie, potrivit unor evaluări neoficiale. Plasmă colectată este predată fabricilor care produc apoi derivatele, precum imunoglobulina. În schimb, producătorul trimite marfă celui care i-a dat plasmă. Cum România nu oferă nimic, nu are nici prioritate. Așa s-a ajuns în situația cumplită de azi când autoritățile au cerut ajutorul țărilor membre NATO și UE. Crucea Rosie din Austria și Statele Unite ale Americii au promis sprijin.
