Denumită de sociologi „generația Y”, tinerii din ziua de azi se remarcă printr-un mod cu totul nou de a vedea și de a trăi viața. Ei reprezintă valul de tineri născuți între 1980 și 1995, adică populația tânără care se află la începutul carierei profesionale. Avântul lor în viață, dar și dorințele, nevoile ori credințele lor sunt foarte diferite față de cele ale generației X, cea a părinților. Chiar dacă sunt la începutul vieții, ei vor înlocui treptat generațiile anterioare, în alte cuvinte, vor schimba societatea umană așa cum o știm noi.
Întrebarea care apare este cum vor schimba aceștia fața societății în care trăim, și mai ales care sunt liderii de care ei au nevoie? Pentru a înțelege cum arată liderul generațiilor viitoare, trebuie mai întâi să cunoaștem care sunt aspectele care definesc generația Y.
Ei bine, generația Y este în bună parte reprezentată de oameni mult mai conștienți social, de aceea în rândurile lor se numără voluntari și activiști animați de o schimbare pozitivă în societate. Ei sunt visătorii care doresc să-și lase amprenta în lumea în care trăiesc, care doresc să creeze o lume mai bună, în care să trăiască mai bine și să fie fericiți. Adesea acuzați că sunt mai puțin responsabili la locul de muncă și mai imprevizibili decât generațiile dinaintea lor, acești tineri își dedică întreaga viață căutării de sine, a unui scop măreț după care să se ghideze în viață, și a unei cauze nobile cu care să rezoneze până în străfundul sufletului. Asta daca ne gandim la cei care au cel mai mare potențial în face o carieră.
Pentru angajatori, acești tineri sunt o reală provocare, pentru că aceștia își doresc angajamente mai puține, un program flexibil și mai multă libertate în detrimentul veniturilor. Refuză să facă ceea ce nu le place, adeseori amână proiectele și nu le plac angajamentele pe termen lung sau foarte lung. Nu doresc să fie constrânși, și visează la un loc de muncă unde să nu se simtă îngrădiți să facă ceea ce le place cel mai mult. În plus, ei cred că ceea ce atrag în viața lor sunt cauza directă a credințelor pe care le au, fie ele pozitive sau negative. Au încredere în forțele proprii, nu doresc să trăiască o viață de compromis și doresc să-și urmeze pasiunile, oriunde le-ar purta ele prin lume.
Din acest punct de vedere, pentru liderul generației viitoare, acești tineri sunt o reală provocare. Acesta trebuie să fie diferit față de modelul clasic de conducător cu mână de fier. Un model care în urma cu zece, douăzeci de ani, semna aprovizionarea toaletelor din companie cu săpun lichid și hârtie.
Altfel spus, el trebuie să aibă rolul unui mentor, al unui om care inspiră și care este un model demn de urmat. Liderul generațiilor viitoare este cel care vede ceea ce este unic și fascinant în fiecare dintre oamenii pe care îi ghidează. El nu impune reguli, el deshide uși și posibilități pentru fiecare. Scopul lui nu este să creeze copii sau roboți, ci să ajute indivizii să-și deblocheze potențialul propriu și să aibă încredere în ei. Acest lider nu conduce prin frică și teroare. El îi ajută pe cei pe care îi asistă să-și atingă potențialul maxim, și să-și urmeze propria cale spre succes încurajându-i mereu.
El este un „guru”, un înțelep, un om fascinant de la care tinerii au foarte multe de învățat. Dar mai ales, liderul generațiilor viitoare este un individ care acceptă diferențele generației Y, și acceptă că nu controlul este cel care îi ține pe oameni lângă tine. Ci aprecierea, valorificarea potențialului fiecăruia și trezirea calităților latent, care zac în fiecare dintre noi și așteaptă să fie descoperite. Cu toate riscurile pe care acestea le implică.
În zilele noastre, când organizațiile sunt din ce în ce mai aplatizate, când decizia este din ce în ce mai fragmentată între cei din bordul companiilor, până jos în poziții, care nu de mult contau foarte puțin, creativitatea, inteligența emoțională și integritatea sunt valorile pe care generațiile care vin le urmează.
Astfel, devine necesar ca atunci când cineva din echipa ta gasește plictisitoare o sarcină, să găsim alte cuvinte în locul celor de genul ” Ca să poți să faci ce iți place, trebuie să faci multe lucruri care nu iți plac„. Să găsim alt mod pentru a împărți sarcini, altfel decât cu ajutorul autorității ce o dă poziția ocupată.
Sunt ipoteze alarmiste ca o armată de contabili să poată fi înlocuită de un soft, că poate mii de angajați din industria auto ar putea fi concediați pe baza unor calcule de eficiență, în detrimentul unor roboți, dar cu siguranță, modul nostru de a conduce trebuie să fie diferit. Se nasc companii în care oamenii nu își cunosc șefii ( Uber, Airbnb), dar își cunosc bine cadrul de lucru. Astăzi, avem posibilitatea să lucrăm cu ora, ca ospătari într-un restaurant, să fim taximetriști, atât cât dorim, în timpul liber, să lucrăm de acasă, fiind angajați în același timp într-o companie multinațională.
Întrebările pe care ar fi bine să le punem noilor generații, când recrutăm și nu numai, sunt: Care este activitatea care-ți place atât de mult , încât nu o simți ca pe o muncă? Care este activitatea prin care obții cele mai multe rezultate bune, raportat la timpul investit? Care este activitatea pe care o faci mai bine decât oricine? Care este activitatea din care obții constant un feedback pozitiv? Din răspunsurile pe care le vom primi, vom ști dacă avem în față persoana potrivită și dacă jobul nostru, de vânători de talente, ne califică în poziția de manageri.
Vă invit să vă puneți aceleași întrebări de mai sus și dumneavoastră, dacă vă considerați un lider, un manager, un coordonator al unei echipe, un anteprenor ce conduce un business mai mare sau mai mic. Și dacă răspunsurile care vă vin sunt în afara zonei de lucru cu oamenii, poate că talentul de a conduce, nu e un punctul dumneavoastră forte. Poate că puteți avea talent de inventator, de pilot, de expert tehnic, de analist financiar, de matematician, de cercetător sau orice altă meserie respectabilă. Manager, înseamnă din ce în ce mai mult lider. Și pentru a fi lider, trebuie să iubești și să servești oamenii.
