Anul 2017 a fost anul protestelor stradale neautorizate mai ales. Anul 2018 are un început similar, iar perspectiva pare a fi în aceeași linie, tot în mediul online, al rețelelor de socializare.
Dar, cât există posibilitatea manifestărilor în stradă, există democrație. Acest aspect ar trebui să ne bucure, să ne oblige la respect reciproc prin asumarea obligațiilor și drepturilor individuale date de libertățile specifice democrației.
Din păcate, în loc să ducă la dialog, părțile implicate direct și indirect, adică cei ce protestează și cei împotriva cărora se protestează, înțeleg să scoată în evidență ce este mai nociv pentru societate, adică marea masă care nu este implicată efectiv.
Cât de mare să fie supărarea cât să împroști invective transmise mediatic la adresa semenilor tăi din stradă? Care să fie miza astfel încât să recurgi la violențe stradale ori la slogane ce depășesc limita drepturilor și libertăților celor ce reprezintă subiectul și obiectul protestului? Nu există un răspuns pertinent la astfel de retorica. Așa cum am spus, din păcate…
Oare, crezi tu protestatarule că manifestând decent, cu slogane decente și limitate la motivația mitingului nu te faci observat de cei împotriva cărora protestezi? Fii convins că nu sloganele virulente atrag atenția celor vizați, ci numărul celor ieșiți în stradă, chiar tăcerea însoțită de lumini, așa cum ați procedat în februarie 2017. Cred că ești convins, protestatarule, că doar numărul celor ca tine a produs o schimbare. Dacă nu sunteți destul de mulți, este evident că opinia ta nu este emulația societății, ci doar a unui grup, ori a unei falii irelevante la nivel național.
Protestatarule, prin lideri, dă-ne și alternative, nu doar slogane, atestă că ai o alternativă viabilă. Convinge-ne!
Tu, guvernantule, chiar crezi că, discreditându-i pe cei din stradă, ai dreptate? Mă îndoiesc. Pentru tine, guvernantule, preocuparea normală ar fi să iei ce e bun din doleanțele protestatarilor. Poate au și ei dreptate. Nu ar fi o rușine să ieși public și, în loc să arunci cu zoaie peste semenii tăi cu alte opinii, să spui că vei analiza mesajul străzii și vei negocia instituțional o soluție decentă. Faptul că ai fost ales, guvernantule, nu îți dă dreptul să faci ce vrei cât puterea statului îți este încredințată. Menirea ta este să respecți cetățeanul, votant ori nu.
Guvernantule, prin puterile legislativă și executivă date, argumentează opțiunile ambelor părți, dar raportate la interesul general. Renunță la interese particulare imediate. Negociază tu cu tine. E șansa noastră actualmente.
În ritmul acesta, vom ajunge să fim posesorii a atâtor adevăruri pe cât de mulți suntem în țara asta. Fiecare va avea adevărul și dreptatea lui, dar din ce în ce mai îndepărtate de ale interesului general. Cu minima bunăvoință, am putea înțelege relativitatea noțiunilor de adevăr și dreptate, am putea astfel să ne respectăm opiniile divergente, să acceptăm că nu gândim la fel, așa cum nu semănăm între noi. Nici nu ar fi fost interesantă viața pământeană dacă eram similari în aspect și gândire. Diversitatea ne-a adus progresul social, economic și politic.
Drama poporului român este emoția publică. Populația comportă o puternică influență bazată pe emoția publică. Politicienii au învățat foarte, foarte repede să profite de emoția publică și au uitat să învețe și să aplice regula de bază a democrației reale, negocierea.
Negocierea presupune acceptul opiniei contrare, presupune abordare din mai multe unghiuri, presupune puncte de vedere și are șansa unei finalități care să reducă prezența în stradă ca un mod de viață. O opoziție, chiar și slăbită, nu este de neglijat. Este regula democrației. Lipsa opoziției în actul de guvernare și legiferare e primul pas spre oligarhie. Lipsa opoziției este în dezavantajul societății, dar și al partidului aflat la putere. Iar pentru a exista opoziție, e necesară existența negocierii, chiar dacă limitată la nivel de schimb de idei. Pentru cel puternic nu ar trebui să fie un motiv de rușine publică faptul că cel slab aduce în discuția negocierilor un punct de vedere eficient. Însușirea unui astfel de punct de vedere de către cel aflat pe poziții de forță statală este o dovadă de pertinență și inteligență operațională.
Negociind, apariția exponenților cu veleități native și educate în politică nu vor întârzia să apară. Războiul ideilor este esența dezvoltării naționale și a întăririi statului de drept. Vizibilitatea exponenților rezultați din negocieri poate fi asimilată perpetuării statului de drept. În lipsa negocierilor, vom fi prizonierii acelorași figuri în lumea politică românească, vom fi martorii dezvoltării artificiale a unor lideri ce se vor crede nemuritori și indispensabili până la a forța pragul drepturilor și libertăților cetățenești specifice democrației.
În lipsa negocierii, absurditatea luptei dintre clădirile instituțiilor și asfaltul străzilor ori piețelor cu vocație protestatară va produce victime colaterale de o parte și de alta, linșând mediatic oameni care sunt în piață doar de conjunctură. A se vedea cazul jandarmului așa-zis ,,bătăuș”, al jurnaliștilor și manifestanților loviți cu sau fără voie. Astfel, unui biet jandarm i s-a dat o conotație heliocentrică, specifică teoriei coperniciene, dându-i valențele mișcării în jurul liderului partidului aflat la guvernare. Nimic mai fals. E doar o victimă colaterală, cu familie, cu bucurii și necazuri, cu griji specifice unui angajat care este expus greșelilor în tensiunea unor evenimente care nu îi aparțin.
Protestatari și guvernanți, de voi depinde liniștea emoțiilor noastre, de voi depinde bunul mers al vieții publice în Romania. Negociați! Nu sunteți mai buni unii ca ceilalți, doar împreună, negociind, puteți ajunge la un adevăr comun. La adevărul nostru, al celor ce asistăm neputincioși la nebunia lipsei de stabilitate și predictibilitate în România.
Negociind, putere politică și opoziție, România va avea șansa reprezentării externe. Doar negociind, fără a radicaliza punctele de vedere, devenim credibili în afara granițelor țării.
În acest fel, putem ,,protesta” eficient în Europa, iar drepturile și libertățile noastre în oceanul legislativ european vor fi pe măsura obligațiilor asumate. ,,Protestul” unei națiuni este invitația la masa negocierilor pentru ,,Europa unită”. Iar reprezentanții uniunii statale din Europa sunt adepții negocierilor, sunt educați în spiritul negocierii pentru interesul propriu, dar și al statului român, integrat în interesul general unional.
Protestând prin negociere în politica externă, oricum vom fi mai puternici decât protestând în stradă în interiorul țării, ori făcând uz de puterea conferită de alegeri libere pentru a înfiera păreri, opinii diferite de propriile convingeri.
Cum subiecte și obiective de negociat sunt multe, raportate la anii specifici grobienei replici ,,ciocul mic, noi suntem la putere”, rămâne să identificați locul, masa unde să ne manifestăm civilizat, acceptând că există și opțiuni mai bune decât cele asumate în programe electorale.
SFAT: Protestatarule, tu ar fi bine să ai în atenție faptul că strada suportă doar manifestarea pentru susținerea unei idei, unei emoții punctuale. Rolul străzii nu este să facă opoziție. În rest, politicieni, aflați la putere ori în opoziție, au grijă să își detalieze pozițiile în cadrul instituțiilor statului de drept.
