A trecut un an teribil, urmează unul de groază

Sincer, cred că anul ce tocmai a început va fi unul groaznic. Nu încerc să vă sperii și nici nu mă consider a fi vreun profet al Apocalipsei, însă cu siguranță dacă trăiam pe vremea naziștilor, pentru rândurile ce urmează aș fi fost probabil executat cel puțin pentru defetism. Anul trecut, țara noastră a reușit să doboare cele mai absurde recorduri în materie de management, politici fiscale, justiție, diplomație, ș.a.m.d, cel puțin din istoria sa postdecembristă.

De la începutul anului, guvernanții, de mai toate culorile, au făcut tot ce le-a stat în putință pentru a pune botnița Justiției, într-o încercare inconștientă și disperată de salvgardare a propriului aparat. Doar reacția, mult prea efemeră, a societății civile le-a întârziat puțin planul. Nu l-a schimbat însă deloc, ba din contră, pentru ei totul a fost un exercițiu pentru a testa puterea de reacție a populației. Au urmat, apoi, campanii de intoxicare mai aprofundate și mai elaborate pentru a anestezia acest impuls al societății, coroborat cu o serie de decizii populiste menite să îi liniștească pe cei care încă îi mai susțineau, dar se simțeau nesiguri.

Aș vrea să vă rog să facem un simplu exercițiu. Uitați-vă pe feed-urile voastre și citiți posturile celor care se declară în favoarea modificărilor Legilor Justiției. În afară de faptul că au un discurs de-a dreptul taliban exacerbat împotriva lait-motivului DNA, veți mai putea observa un alt aspect. Mai toți sunt niște farisei ce au avut parte de sprijin politic în ascensiunea profesională și / sau au beneficiat de contracte pe bani publici la un moment dat. Din nefericire, lucrurile au mers cu muuult mai departe de atât, până într-acolo încât, în momentul de față, vorbim chiar de o schimbare de paradigmă, o schimbare de orientare geopolitică dinspre Vest spre Est. Subiectul rămâne totuși unul tabu, având în vedere istoria recentă încă neuitată și nimeni nu pare să aibă curajul de a aborda tema, cu subiect și predicat, în mod public. Cert este că în prezent România a devenit unul dintre teatrele de război ale geopoliticii Est Europene, cu rol unic de victimă colaterală, iar bătăliile se poartă în general… pe social media. Știu, pare hilar, absurd chiar, însă vă întreb eu pe dumneavoastră: Dacă în Decembrie 1989 strigam „Au mințit Poporul cu televizorul”, în prezent care este cel mai răspândit mediu de propagare a informației și totodată de manipulare a maselor?

Toate astea, coroborate cu o lipsă bizară a unei reacții reale au dus la situații într-atât de absurde încât țara noastră riscă să devină în curând, la modul oficial, prima entitate statală care statuează și protejează hoția și corupția la modul instituțional.

Însă haide să încercăm să tragem o linie scurtă și să vedem care sunt „reușitele” anului 2017 și cam la ce ar trebui să ne așteptăm în anul Centenarului:

 

„Reușitele” anului 2017

• Creșterea economică bazată exclusiv pe consum, fără investiții, în special în infrastructură
• Scăderea ratei de absorbție a fondurilor europene
• Renunțarea la managementul corporatist, cu toate că acest sistem a dat rezultate foarte bune până acum, și reîntoarcerea la numirile politice pentru marile companii deținute de stat (vezi cazul CEO)
• Mișcări și nemulțumiri sociale
• Cel mai mare curs leu-dolar de până acum
• Tentative de preluare a fondurilor de pensii private în încercarea de a acoperi bugetele nerealiste și promisiunile populiste
• Măriri salariale nesustenabile, în special în mediul de stat
• Primării și instituții de stat cu bugete goale, chiar și după rectificările bugetare, și cu salarii neplătite
• Scoaterea de sub incidența penalului a unor infracțiuni care afectează în mod direct bunăstarea cetățenilor (nr. cel mai simplu exemplu este cel al unui primar care scoate angajații unei instituții la un miting organizat de propriul partid; chiar dacă angajații figurează că prezenți la serviciu și își vor încasa lefurile, primarul nu mai poate fi pus sub urmărire penală pentru abuz în serviciu, deși probabil i-a obligat pe acei oameni să participe la miting și a privat contribuabilul de anumite servicii publice prin absența angajaților)
• Executarea ANI… inutil să exemplificăm, însă vom aminti doar de cazul lui Ion Călinoiu care acum își poate revendica tronul de Președinte al Consiliului Județean Gorj
• Masacrarea principiului separării puterilor în stat, în numele aceluiași principiu. Aici ne referim bineînțeles în principal la modificările aduse Legilor Justiției și la propunerile imbecile făcute cadou de Crăciun de parlamentarii puterii pentru a legifera hoția și corupția în România
• Însă poate cea mai nefericită „reușită” a acestui an 2017 o reprezintă polarizarea extremă a societății românești. Niciodată în istoria noastră, societatea nu a comportat o asemenea separare ideologică extremă. Acum nu mai poți fi decât „antenist” sau „pesedist” ori „sorosist” sau „băsist”. Atât de gravă este situația încât membrii aceleiași familii ar fi în stare să își dea în cap în urma unei dispute bazate pe principii și fundamente create în urma unor manipulări grosolane.

 

Premisele lui 2018

Practic, mai toate aberațiile aprobate și pregătite în 2017 își vor face simțit efectul în anul în care România sărbătorește un secol de la înființarea Sa ca stat modern. Voi încerca să enumăr o infimă parte din efectele probabile ale deciziilor din anul precedent:

• Ca urmare a modificărilor fiscale și salariale vom asista la o scădere a contractelor de muncă la timp complet și o creștere a celor la timp parțial. În paralel asta va putea duce și la o creștere a șomajului.
• Mai puține contracte la timp complet și un șomaj în creștere vor duce la mai puține taxe colectate la bugetul de stat și la o presiune mai mare asupra acestuia.
• După modelul anului 2008, o creștere economică bazată pe consum, împănată cu măsuri populiste costisitoare și neacompaniată de investiții masive, în special în lucrări de infrastructură, ne poate arunca într-o criză mai puternică decât cea din 2009.
• Revenirea incompatibililor pe funcții, acum la adăpostul legilor care le vor da putere de despoți absoluționiști.
• Efectele modificărilor aduse Legilor Justiției pot avea un efect nuclear asupra României în cazul în care împotriva țării noastre va fi declanșat Articolul 7 de către UE. Am spus nuclear deoarece efectele vor fi în lanț, iar România nu are puterea Poloniei. Nici economică și cu atât mai puțin diplomatică.
• Privarea României de dreptul de vot va duce cel mai probabil în prima fază la explozia cursului leu-dolar. Inutil aici să încercăm să extrapolăm posibilele efecte.
• Bruma de fonduri structurale va deveni inaccesibilă.
• Toate lucrările vor trebui suportate de la bugetul de stat.
• De la mișcări sociale vom trece la tensiuni, mai ales pe fondul unei polarizări și mai accentuate a societății.

…

Mă opresc aici fiindcă mai că m-am demoralizat singur. Vă invit însă pe voi să încercați să vă imaginați ce alte scenarii se mai pot naște din aceste premise sumbre. Sper însă sincer să mă înșel. Ce ne mai poate salva? În opinia mea… cred că doar SĂRĂCIA. Și asta pentru că pe de o parte, poate, ne va durea îndeajuns de tare burtica pentru a ne trezi și ieși din norul intoxicărilor și a avea o reacție reală. Poate că aplicând bazele educației spartane care spun că „cea mai bună scoală este sărăcia” ne vom trezi și vom reuși să ne redefinim, să devenim ceea ce ne-am dorit cu adevărat.