Maria Lătărețu – Privighetoarea Gorjului

S-a născut pe 7 noiembrie 1911 în Bălcești, județul Gorj, într-o familie cu mulți frați, și a trebuit să se lupte de mică cu sărăcia și neajunsurile. Din cauza sărăciei, Maria a renunțat la școală pentru a munci pământurile sătenilor. Dar nici anii care au urmat nu au fost mai blânzi.

Încă din copilărie, Maria Lătărețu și-a descoperit dragostea față de cântec și a început să cânte la hore, nunți, petreceri boierești. Când împlinește vârsta de 13 ani, fratele ei, Ioniță, îi cumpără o chitară și o învață să acompanieze. În anul 1928, își cunoaște marea dragoste, pe Mihai (zis Tică) Lătărețu din comuna Lelești și cântă împreună la mai toate nunțile din Gorj. Maria a avut norocul să găsească un soț iubitor și grijuliu cu care a trecut peste toate greutățile vieții. Împreună au avut 6 copii dintre care numai Ion, al doilea copil al familiei, a trăit. Pentru toți copiii pierduți, Maria Lătărețu a compus doina „Lie , ciocârlie”, o capodoperă a muzicii românești care a fost interpretată de-a lungul timpului de mai mulți artiști. Tragediile parcă nu se terminau niciodată în viața artistei: casa i-a fost bombardată, a mai găsit doar șase tacâmuri din toată agoniseala. A construit alta, dar exact când a terminat-o a fost naționalizată și nu a apucat să locuiască în ea. A fost una dintre cele mai îndrăgite interprete din domeniul popular, fiind numită pe rând: Privighetoarea Gorjului, Crăiasa cântecului românesc, Prințesa cântecului popular.

„Mai ții minte, măi dragă Mărie?”

În anul 1937 este descoperită în Gorj de o echipă de folcloriști alcătuită din Constantin Brăiloiu, Harry Brauner, Tiberiu Alexandru și Mihai Pop. Încântați de vocea, stilul și repertoriul său tradițional, au invitat-o la București pentru a o înregistra. Primele înregistrări ale cântăreței au fost efectuate, pe cilindri de fonograf, la data de 19 iulie 1937. Cântă prima oară la Radio București pe 23 august 1937. În 1949 devine prim solistă a orchestrei „Barbu Lăutaru” a Institutului de Folclor. Ajunge să aibă foarte multe concerte în țară, dar și în străinătate. De aici, se pensionează în 1966. Maria Lătărețu nu avea carte, dar era înzestrată cu o memorie fantastică. Reținea în jur de 1000 de cântece cu muzică și versuri. Era o creatoare de geniu, multe dintre cântecele sale, despre care se crede și azi că vin din creația folclorică, sunt de fapt ale Mariei Lătărețu. Se spune că toți marii interpreți ai vremii aveau în repertoriu cântece create de Maria, cântece pe care după ce le dăruia, nu la mai cânta niciodată. Înainte de fiecare spectacol, Maria aprindea câte o candelă și spunea o rugăciune. Tragediile care i-au marcat viața au făcut-o să fie o fire credincioasă, altruistă și modestă. Întotdeauna avea la ea mâncare de acasă și își cosea singură hainele.

„Lung e drumul Gorjului”

Casa muzeu „Maria Lătărețu” din comuna Bengești – Ciocadia, sat Bălcești, a fost construită de Asociația Culturală „Maria Lătărețu”, cu ajutorul Ioanei Lătărețu, în anul 2006. Ion Lătărețu, singurul băiat al artistei care a trăit, și-a dorit foarte mult să vadă construită casa memorială a mamei sale, dar a murit în 2001, din păcate. Soția acestuia i-a împlinit însă visul, iar Casa Memoriala „Maria Lătărețu” a fost deschisă publicului în septembrie 2006. În anul 2010 a fost transferată în patrimoniul județului Gorj și în administrarea Muzeului Județean Gorj. Casa este construită din lemn, cu doua camere și este acoperită cu șindrilă. Privim cu emoție la tablourile înrămate cu chipul artistei, minunatele costume păstorești cu o vechime de peste 100 de ani, purtate cu drag de către Maria pe marile scene ale lumii. Ne bucurăm să găsim medaliile și brevetele acordate de Statul Român, ca semn al prețuirii față de celebra gorjeancă, marama purtată la ultimul spectacol, primele discuri, vioara soțului Tică, inimitabilele carpete oltenești, sute de scrisori, precum și alte multe obiecte personale de mare valoare sentimentală și patrimonială. Toate aceste minunății, care completează cum nu se poate mai bine constelația de obiective culturale de mare interes turistic de pe harta țării, nu ar fi fost posibile fără generozitatea Ioanei Lătărețu, care a donat, cu toată dragostea, bunuri care au aparținut Mariei Lătărețu.

Casa memorială a Mariei Lătărețu, din comuna Bălcești, atrage vizitatori ca un magnet. În topul celor interesați să vadă obiecte personale și să afle mai multe despre cea supranumită „Privighetoarea nepereche a muzicii populare românești”, se află moldovenii, bucureștenii, dobrogenii și bănățenii.

În curtea largă din fața căsuței se află bustul din marmură albă al Mariei Lătărețu pe care este inscripționat: „Ea n-a murit, că moarte nu e /Pentru acei nemuritori,/Mereu se-nalță, veșnic suie/ În alte noi privighetori”…

 

Programul de vizită:

Marți – Duminică  9.00 – 17.00

Taxa de vizită:

1,5 lei pentru copii, elevi, studenți / 3 lei pentru adulți

 

„Vă las cântecele mele”

Spectacolul ultim al vieții sale s-a petrecut pe scena Căminului Cultural din Romanești, județul Botoșani, pe 27 septembrie 1972. De șapte ori a fost chemata la bis, pana s-a retras în culise și nu s-a mai întors. Nici pe scena și nici la viata. Este înmormântată la cimitirul „Sfânta Vineri” din București, alături de soțul și fiul ei. Pierderea soțului, cu un an înainte de decesul ei, a fost o lovitură greu de suportat pentru Maria Lătărețu.

Chiar dacă nu s-au bucurat prea mult de prezența sa în comună, consătenii Mariei au îndrăgit-o mult. În memoria artistei, localnicii din satul natal fac un praznic în fiecare an, pe 15 august. Până atunci, Maria Lătărețu este pomenită la fiecare slujbă ținută în biserica din comună.

Lie, ciocarlie
Ce ți-a venit ție
De cânți pe câmpie
Singură pe lan
Fără ciocârlan?
-Mie mi-a venit
De anul trecut
Cuibul mi-am făcut
Su’ brazda de plug.
Plugul d-a venit
Și eu n-am știut
Cuibul mi-a strivit
Ouăle-au roșit
Puii mi-au murit.
Și mi-am pus în gând
Ca să zbor în vânt
Să dau de pământ
Să mor mai curând. 

                                     Maria Lătărețu

Lasa un comentariu