PENSIILE ÎNTRE LEGISLAȚIA VECHE, ACTUALĂ ȘI VIITOARE

Dacă tot s-a mai liniștit spațiul public cu referire la variantele ce vor fi propuse pentru noua lege a pensiilor, aplicabilă tuturor cu termen amânat pentru nu se știe când, dar propus pentru anul 2018, în contextul noului scandal în relația Guvern-Alianța de guvernare PSD-ALDE, e o șansă de a face o incursiune la rece în această problematică.
Ar fi de urmărit evoluția temporală a legislației care a guvernat domeniul pensiilor specific pilonului I și efectele produse, atât cele urmărite de legiuitorul vremii cât și cele neprevăzute de acesta.
Fără a avea intenția de a face o dezbatere juridică asupra fenomenului, voi proceda la început la a face o înșiruire a unor acte normative care au legiferat pensiile de stat care să fie o oglindă a preocupărilor instituțiilor statului în timp, dar și un capăt al unei discuții cu posibilități de concluzionare multiple. Așadar, Legea nr. 267/1990, Legea nr. 266/1990, Legea nr. 226/2006, Legea nr. 19/2000, Legea nr. 164/2001, Legea nr. 223/2007, Legea nr. 567/2004, Legea nr. 7/2006, Legea nr. 216/2015, Legea nr. 303/2004, Legea nr. 94/1992, Legea nr. 47/1992, Legea nr. 96/2006, Legea nr. 283/2011, Legea nr. 196/2009, Legea nr. 263/2010, Legea nr. 195/2015, Legea nr. 223/2015, Legea nr. 155/2016, Legea nr. 2/2017, Legea nr. 7/2017, Legea nr. 153/2017, Legea nr. 227/2015, toate cu modificări și completări, de actualitate fiind: OUG nr. 2/2017, OUG nr. 99/2016, OUG nr. 6/2009, OUG nr. 57/2015, HG nr. 737/2010, OUG nr. 56/2017, OUG nr. 59/2017, etc., etc., etc.. Am obosit.

CAUZA ȘI EFECTE, RELAȚIE SALARIU-PENSIE

Toate aceste acte normative, unele fie doar printr-un singur articol de lege, diriguiesc direct ori prin modificare și completare materia pensiilor de stat, fie raportat la cetățeanul simplu, fie raportat la cel ce a beneficiat de condiții de muncă speciale. E evident, doar prin simpla enumerare, că a încerca o dezbatere de natură juridică ar presupune tipărirea unui tratat de drept în această latură a dreptului muncii. Soluția pentru a fi eficient, cât să se poată aplica concluzii minime în domeniu, este de a avea în vedere cauzele principale și efectele produse.
Principala cauză care a generat în fază incipientă interesul legiferării și modificării repetate a legislației pensiilor de stat este masa de manevră în campaniile electorale.
Dintotdeauna, numărul pensionarilor în România a fost îndeajuns de mare încât să fie foarte important în economia campaniilor electorale, mai mult ori mai puțin democratice, atât cât a putut oferi legislația electorală în România post-decembristă. Pe lângă numărul mare, categoria socială a pensionarilor este probabil cea mai activă în ziua votului.
Complementar acestei cauze definitorii, existentă la nivel continuu și în actualitate din nou, există și alte elemente care au determinat modificări legislative rezumate în situații economice atipice, inflație galopantă, majorare salarii pentru personalul activ, cuantificare a vechimii în muncă diferențiată, instituirea pensiei minime obligatorii, împrumuturi externe, legiferarea pensiilor speciale pentru o multitudine de categorii profesionale, etc.
Referindu-mă la cauza principală, dacă tot au ieșit mereu învingători în bătăliile electorale fie în baza nemulțumirilor sociale, fie prin promisiuni de creștere a salariilor și pensiilor, indiferent de partid ori coaliție, toți câștigătorii au ales să își plătească votanții și să își perpetueze promisiunile în precampanii și campanii electorale, amplificând fenomenul până aproape de implozia sistemică.
Pur și simplu atitudinea lor din ultimii treizeci de ani aproape a făcut dintr-o mare parte a poporului român votanți plini de nevoi, limitați la bucuria de a fi asistați social. Astfel, aproape pentru fiecare român spectacolul actual al promisiunilor de nouă legiferare a pensiilor reprezintă pâine și circ, fiecare dorindu-și câțiva lei în plus la salariu, pensie, indemnizație ori ajutor social. Iar dacă el, ca entitate cetățenească, nu va primi, măcar să moară și capra vecinului spre satisfacția spectacolului mediatic cu tema „preferăm să avem toți puțin decât să prospere vreunul dintre noi”. Tipic românește. Educație românească la nivel practică și teorie guvernamentală.
Fiecare legiferare profundă a domeniului pensiilor, referindu-mă la legi cu conținut exclusiv pe această temă, a reprezentat efectiv un nou prag de raportare a prezentului la trecut și viitor, astfel încât prin evaluare simplistă este evident că fiecare lege a devenit peste ani un prag al nedreptății. Mereu cei ce s-au pensionat după pragul impus de o nouă lege au fost favorizați față de cei ce s-au pensionat după acest prag și în baza legii respective chiar dacă prevederile reactualizării pensiilor aflate în plată au fost inserate în fiecare text de lege.

CE ESTE DE FĂCUT ȘI CINE ÎȘI ASUMĂ INIȚIEREA LEGISLAȚIEI PROGRESISTE

Ce ar fi de făcut? Cu siguranță fiecare dintre noi își pune această problemă după o lecturare a enumerării legislației incidente.
Oricât de binevoitor și pregătit profesional ar fi un ministru al muncii, nu e cazul actualității cu referire la nominalizarea și investirea actualului ocupant al portofoliului, nu va putea pune în justă valoare munca depusă de fiecare cetățean chiar dacă legislația ar fi unică și bazată doar pe contributivitate. E pur și simplu imposibil.
Evident, politicianul implicat în justiția legiferării pensiilor va promova ideea că toți cetățenii vor beneficia de acest drept la împlinirea vârstei stabilită de lege ori, în circumstanțe neprevăzute, mai devreme. Nimic mai fals. Certitudine este doar nașterea plătitorului de taxe, nu și decesul acestuia, nu toți au urmași ori altă categorie de persoane în întreținere. Se pune intrebarea pertinentă ce se întamplă cu banii cu care au contribuit cei care nu au avut șansa pensionării ori au beneficiat de drept doar câteva luni, ori cu indulgență 1-2 ani?
Cum sistemul de sănătate în România nu este tocmai cel mai aplicat pentru măsuri de prevenție sau tratament care să prelungească viața propriului cetățean, perspectiva procentuală a speranței de viață lungă cu o pensie decentă este foarte redusă. Atunci, ce ai făcut cu banii noștri, guvernantule, dacă contribuim cu toții și beneficiem de pensie de stat doar o parte?
Legislația salarizării, o altă aberație cu justificare mesiatică a personajului-ministru, generează efecte pe termen mediu și lung în materia pensiilor de stat. Se vor aplana unele nedreptăți, se vor adânci altele și vor apărea altele noi. Cel mult se va putea armoniza legislația în sensul că normele legale atât de larg răspândite în acte normative diferite vor fi inserate într-o singura lege. O rezolvare minimală bazată pe spectacolul maselor avide de știri privind moartea caprei vecinului.
Singura perspectivă a unei dreptăți sociale în domeniul pensiilor de stat pe termen mediu și lung este reprezentată de stabilitatea și predictibilitatea unei legi a salarizării unitare, precum și a legislației aferente eficienței și productivității muncii în piața privată. În rest, pe termen scurt, doar la dreptate socială făcută de Dumnezeu mai putem spera. Ar fi prea mult să îi spunem selecție naturală.
Dar cum totul se reduce la bani într-o societate bazată pe cultura consumului cu particularitățile României, legislația în domeniul salarizării din sectoarele bugetar și privat sunt cele mai active pe piața de imagine necesară politicienilor. Niciunul dintre aceștia nu are timpul necesar și nu își asumă construcția unei legislații care să eficientizeze România, să o ducă spre progres pe termen mediu și lung, nicio administrație nu își asumă riscul pierderii alegerilor ce urmează doar pentru a pune prin legi economice și politice bazele unei evoluții corecte spre prosperitate.
Nici un decident activ ori prezumptiv nu își dorește să se sacrifice pentru a lăsa urmașilor politico-administrativi structura unei construcții solide anterioare, preferând să perpetueze dificultățile din viața românilor și să îi atragă prin legiferarea indemnizațiilor sociale ori ajutoarelor de tot felul. Altfel de venituri, tot un fel de pensii în percepția promotorului legislației incidente pensiilor, sunt simple ajutoare ori indemnizații care nu își produc efectele negative imediat, ci vor face parte din viitorul nostru, al tuturor. Li se spune pensii atunci când percepția publică trebuie să fie negativă și indemnizații, ajutoare când nevoia electorală impune.

EFICIENȚA RESURSELOR ÎN STATUL DE DREPT ÎNTRE PENSII ȘI SALARII

Banii, bugetul statului, nu vor fi niciodată de ajuns dacă elementele expuse se vor perpetua. Banii, bugetul mereu secătuit de cheltuieli de consum diferite de cele ce presupun investiții, vor reprezenta capital de imagine pentru politicieni. Doar atât la nivel reprezentativ, în rest interese personale.
Cum să fie îndestulător bugetul de stat dacă se recompensează lenea națională, dacă ne pleacă forța de muncă tânără din țară, dacă pregătim și exportăm materie cenușie, iar politicieni de modă veche aleg să perpetueze jocul electoral pe masa de manevră a pensionarilor și a asistaților social?
Dezvoltarea țării bazată pe eficiență prin investiții care să genereze locuri de muncă, prin școlarizarea pe profile de activitate ca rezultat al studiului pieții muncii, prin infrastructură modernă și realistă în domenii de bază, drumuri, turism, sănătate, etc., prin atragerea de forță de muncă europeană mai pregătită și numeric mai mare decât cea care părăsește țara zi de zi, prin reducerea sensului de dreptate de orice fel doar în lumea justiției, nu în cea socio-politică.
Toate aceste deziderate presupun legiferare urgentă și predictibilă pentru eficientizare și dinamizare. Legislația în domeniul salarizării și a pensiilor aduce doar imagine, nu progres. Lăsați-o, domnilor și doamnelor politicieni, în seama consilierilor și a secretarilor de stat. Voi aveți altă menire. Aveți însărcinarea progresului și bunăstării poporului român.
Natalitatea ar fi o altă soluție, mult mai complicată pentru o administrație actuală din simplul motiv că presupune măsuri de stimulare și timp pentru a se resimți efectul. Dar, chiar și dacă se stimulează natalitatea, tot la măsuri de dezvoltare economică se ajunge pentru că la vârsta integrării în muncă, un stat haotic din punct de vedere legislativ nu are ce să ofere pentru o viață decentă. Ce e de facut? Legi coerente și continuate predictibil în baza unor analize pe termen mediu și lung care să fie asumate de tot spectrul politic cu bună credință.
Actualitatea șubredă, condusă de aleși ai neamului cu competențele unui cub de zahăr, dulci ca promisiuni și care se topesc ușor la prima umezeală salivară, dau perspectiva sumbră a concluziilor anilor de guvernare. Cu un gust amar trag o concluzie simplă dar obosită de repetabilitatea erorilor și îngustimea minților care le acceptă: cel puțin deocamdată, copii noștri cresc în țara lor. Dacă, deși ne cunoaștem bine copiii, tot sunt ori devin impredictibili, pe acei posesori de țară îi cunoaștem mai puțin, cu toate că sunt aceiași cu mențiunea unor nume diferite dar mereu predictibili în viziunea limitată asupra viitorului țării.