Constantin Brâncuși – Drumul de la Hobița la Paris

Constantin Brâncuși se năștea la 19 februarie 1876, în Hobița, un mic sat din comuna Peștișani, județul Gorj, la poalele Carpaților. Este al cincilea copil al Mariei și al lui Radu Nicolae Brâncuși. Cu toate că provenea dintr-o familie de țărani înstărită, Brâncuși duce o viață modestă, însă una din care avea să-și culeagă reperele care-i vor ghida viziunea artistică târzie. De la 7 ani lucrează ca păstor, având grijă mai întâi de turma familiei, apoi lucrând pentru alții, în Munții Carpați. Aici, învață să sculpteze în lemn, o artă populară la modă în România rurală a acelor ani, folosită pentru a produce linguri, picioare de pat, butoaie de brânză și fațade de case, toate împodobite cu gravuri. În copilărie, fuge de mai multe ori de acasă, pentru a încerca să se întrețină singur. Studiile primare le începe la școala din comuna natală, Peștișani, apoi le continuă la Brădiceni. În perioada 1894-1898 urmează cursurile Școlii de Arte și Meserii din Craiova, unde studiază mecanica, tâmplăria, turnătoria, prelucrarea metalelor și sculptura în lemn. În 1897, își petrece vacanța de vară muncind în secția de finisare artistică a unei fabrici de mobilă din Viena. La sfârșitul acestei experiențe, obține un „Certificat de capacitate”. În 1898, Brâncuși se stabilește în București. Aici, se înscrie la Școala de Belle-Arte, pe care o absolvă în anul 1902. Prima operă cu care tânărul Brâncuşi s-a făcut remarcat a fost „Bustul lui Vitellius”, pentru care obține un mic premiu, în perioada cât era student în Capitală. Tot atunci, îi sunt recunoscute meritele pentru sculpturile „Cap al lui Lacoon”, „Studiu” și  „Ecorșeu”. Toate aceste opere au fost recompensate cu medalii de argint și bronz. În 1903, Brâncuși primește comanda primului monument public, bustul lui Carol Davila. Sculptura a fost amplasată în curtea Spitalului Militar din Capitală. Fascinat de operele lui August Rodin și de mișcarea artistică din jurul acestuia, artistul român decide să plece la Paris.

 „La umbra marilor copaci nu crește nimic”

În anul 1904, artistul pleacă în Germania, după care ajunge, pe jos, în Elveția și, în cele din urmă, în Franța. Primul an petrecut în Paris a fost unul de mare încercare pentru Brâncuși:nu a putut crea, iar trecerea zilelor fără a muri de foame sau de boală era o adevărată victorie. În 1905, este admis la École Nationale Supérieure des Beaux-Arts, însă, după un an este nevoit să își întrerupă studiile, datorită faptului că depășise limita de vârstă impusă de regulamentul școlii. În același an, respinge propunerea lui Auguste Rodin de a lucra ca ucenic în atelierul său, pentru că, spunea Brâncuşi, „La umbra marilor copaci nu crește nimic”. Prima mare expoziție a lui Brâncuși s-a desfășurat la Société Nationale des Beaux-Arts, în anul 1906. În anul următor, își organizează un atelier pe celebra Rue de Montparnasee.  Această adresa, Rue de Montparnasee 54, a devenit adevărat loc de pelerinaj pentru toți artiștii. Tot atunci creează operele „Rugăciunea” și „Sărutul”. Aceasta este perioada în care sculptorul face cunoștință cu cei mai importanți artiști parizieni de la acea vreme: Guillaume Apollinaire, Amedeo Modigliani, Marcel Duchamp etc. Din 1913, Brâncuși expune și în Statele Unite ale Americii. Expune la Salon des Indépendants din Paris și la Armory Show din Boston, New York și Chicago în același timp, unde stârnește admirație cu celebra sculptură Domnişoara Pogany. La 11 februarie 1935, Constantin Brâncuși a acceptat propunerea Ligii naționale a femeilor din județul Gorj, prezidată de Arethia G. Tătărăscu, de a înălța la Târgu Jiu o „Coloană” în cinstea eroilor căzuți în războiul mondial. Astfel, în 1938, finalizează ansamblul artistic din Târgu Jiu, alcătuit din „Masa Tăcerii”, „Scaunele”, „Poarta Sărutului” și „Coloana Infinitului”, închinat eroilor români care, la 14 octombrie 1916, au căzut în bătălia de la Jiu împotriva nemților. Cu toate că se bucura deja de recunoaștere artistică la nivel mondial, Brâncuși a continuat să-și ducă viața ca un simplu țăran român, până în ultimele clipe din viață.

Constantin Brâncuși a fost un sculptor român cu contribuții covârșitoare la înnoirea limbajului și viziunii plastice în sculptura contemporană. În operele sale, Brâncuși a exprimat viziunea țăranului român asupra lumii înconjurătoare, renunțând la elementele secundare prezente până atunci în sculpturi, în favoarea evidențierii esenței lucrurilor. Atelierul său este găzduit integral de către Muzeul de Artă Modernă din Paris.

„Mor cu inima întristată pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”

În 1957, Brâncuși l-a chemat la el pe arhiepiscopul Teofil, preot la biserica ortodoxa din Paris, s-a spovedit și s-a împărtășit, apoi i-a mărturisit că moare „cu inima tristă, pentru că nu mă pot întoarce în țara mea”.

Pe 16 martie 1957 Constantin Brâncuși s-a stins din viață, iar pe 19 martie a fost înmormântat la cimitirul Montparnasse din Paris.

Sculptorul român a dorit să lase moștenire României toate lucrările sale nevândute și uneltele, dar autoritățile acelor vremuri au refuzat. Abia în 1964, Brâncuși a fost ”redescoperit” în țara natală, iar ansamblul monumental de la Târgu-Jiu a putut fi restaurat, după ce fusese abandonat și aproape dărâmat.

În Târgu-Jiu, spiritul lui Constantin Brâncuși este încă viu și se simte la tot pasul prin prisma Ansamblului monumental “Calea Eroilor” ce conține elemente unice proiectate și construite de celebrul sculptor. Componentele sale sunt dispuse pe aceeași axă, de la apus spre răsărit, fiecare având câte o semnificație aparte. Axa are o lungime de 1275 m și creează o legătură între toate aceste elemente. Se află în aer liber și nu există nicio taxă de vizitare.

Masa Tăcerii – este sculptată în calcar și cuprinde o masă rotundă înconjurată de 12 scaune în formă de clepsidră. Reînvie momentul dinaintea bătăliei în care curajoșii soldați își riscau viețile.

Aleea Scaunelor face legătura între Masa Tăcerii și Poarta Sărutului și conține 2 bănci și 30 de scaune pătrate din piatră.

Poarta Sărutului simbolizează trecerea spre o altă viață/triumful vieții asupra morții. La construcția sa a fost folosit travertinul, iar pe cele 2 coloane se află simbolul sărutului. Aceasta este situată chiar la intrarea în parcul orașului Târgu – Jiu.

Mergând pe Calea Eroilor spre Coloana fără Sfârșit, veți întâlni Biserica Sfinții Apostoli Petru și Pavel, deschisă la data de 7 noiembrie 1937. Pictura acesteia a fost realizată în frescă, în stil neobizantin.

Coloana fără Sfârșit (Coloana Infinitului) situată în Parcul Coloanei, are o înălțime de 29,35 m și a fost dedicată românilor căzuți în luptele de pe malul Jiului din Primul Război Mondial, anul 1916. Este compusă din 17 noduli, 2 dintre aceștia fiind doar jumătăți. Fundația este din beton și are o adâncime de 5 m.

Un astfel de monument trebuie scos în evidență ca simbol al Târgu-Jiului și al României. Are un potențial imens de a atrage turiști, datorită talentului recunoscut al lui Constantin Brâncuși și de către alte țări, precum Franța. Ansamblul însuflețește orașul Târgu-Jiu și îi dă un aer de mister, recunoștință și spiritualitate. Nu ezitați să îl vizitați atunci când vă aflați în zonă!

 

Casa memorială Constantin Brâncuși

Casa de la Hobița, cu mobilierul autohton, cu pătulul, pivnița sau fântâna cu ciuturi, reconstituie mediul în care a trăit marele artist și care și-a pus amprenta pe creația sa. Din noiembrie 1971, casa a devenit secție a Muzeului Județean Gorj. Casa-muzeu este amplasată pe terenul unde s-a născut și a copilărit Constantin Brâncuși, însă nu este cea originală, aceasta aflându-se la circa 80 de metri distanță. Construită din lemn și chirpici, casa poartă amprenta stilului popular de arhitectură de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX. Are o prispă la intrare și trei încăperi. Prima este odaia de locuit unde dormea, pe paturi de scânduri, Brâncuși, alături de părinții și frații săi. Aici se găsesc lada de zestre, dulapul cu motivul soarelui, soba cu care se încălzea camera, dar și culmea oltenească — o stinghie de lemn așezată deasupra patului, uneori și în dreptul sobei, care folosea pentru uscarea hainelor. A doua încăpere este bucătăria unde se află vatra pe care se făcea mâncarea, țestul, ceaunul, masa rotundă. Cea de a treia încăpere este cămara unde erau păstrate alimentele. Aici pot fi admirate obiecte pentru prins pește sau putineiul pentru unt. De asemenea, aici se găsește un pârlău oltenesc în care se spălau rufele. Lângă cămară se găsește pătulul, în care se țineau porumbul, precum și pivnița în care se află cazanul de țuică. În casa de la Hobița mai pot fi admirate o roată de car, unelte vechi, obiecte de artizanat, mici obiecte prelucrate de Brâncuși pe când era mic, dar și fotografii, cărți sau scrisori trimise acasă de marele artist. Casa memorială a fost vizitată anul trecut de 12 000 de turiști.

Dacă aveți drum prin zonă nu ezitați să faceți o vizită la Casa Memoriala Constantin Brâncuși!

Cale de acces: DN 67 Târgu-Jiu – Baia de Aramă (km 23)

Orar de vizită: Marți – Duminică: 9:00 – 17:00

Preț intrare: 3 lei\ adult    1,5 lei\ copii și elevi

 

 

Muzeul Național de Artă Modernă din Paris (Centre Pompidou) are un număr important de lucrări ale lui Brâncuși, lăsate prin testament moștenire României, dar acceptate cu bucurie de Franța, împreună cu tot ce se afla în atelierul său, după refuzul guvernului comunist al României anilor 1950 de a accepta lucrările lui Brâncuși, după moartea sculptorului.

Cuvintele și operele rămase de la Constantin Brâncuși, sunt suficiente pentru a ne da seama de maturitatea lui spirituală și artistică. Lucrările artistice realizate de-a lungul vieții, au emanat în mod firesc din însăși viata lui simplă, caracterizată de credință.

Infinită a fost iubirea lui Brâncuși pentru România și pentru artă. Pentru un timp infinit, numele său se va identifica cu cel al țării noastre.

 

  „Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poți să vezi foarte departe.”  Constantin Brâncuși

Lasa un comentariu