Nu sunt brâncușolog, nu sunt un consumator de cultură, de artă, nu sunt un analist al economiei culturale. Sunt un simplu cetățean, un locuitor al municipiului Târgu Jiu și al județului Gorj.
Doar din perspectiva simplului cetățean mi-am pus o mulțime de întrebări cu privire la relația municipalitate – operele marelui sculptor Brâncuși dispuse pe Calea Eroilor.
Sunt mulți ani de nelămurire, probabil vor mai fi încă mulți.
Deși sunt locuitor al municipiului, senzația comuniunii cu Brâncuși este aproape insesizabilă. Nu am simțit niciodată interesul comun, administrație și cetățean, pentru promovarea orașului, pentru asocierea sa cu cel mai mare sculptor al lumii.
Vag, din presa locală, am auzit de evenimente legate de numele Brâncuși, unele informații rezumându-se la scandaluri și dosare penale.
M-am întrebat care este rezultatul acestui minim de evenimente brâncușiene?
Răspunsul, marcat în general de incertitudine, manifestă evidență doar cu privire la lucrările sculpturale expuse in sensurile giratorii. Mi-aș fi dorit să le pot numi opera, dar poziționarea lor limitează aprecierea artistică la nivelul unor lucrări a căror semnătură o pot asocia administrației orașului, nu unui artist contemporan.
Niciodată nu am înțeles decizia de a le expune în sensuri giratorii. Cine are disponibilitatea de a le privi că despre studiu nu poate fi vorba. Cine poate citi semnătura și denumirea lucrării pentru a o asimila unui simbol ori unui artist consacrat? Nimeni. Participanții la trafic, mai ales turiștii, au obligații specifice legislației rutiere de respectat tocmai în zona de vizibilitate a lucrărilor expuse de municipalitate.
Eu, repet, ca simplu cetățean, aș fi văzut expunerea în locații ce pot fi vizitate turistic în perspectiva unei plăcute plimbări de relaxare. Turiștii, dacă ei există, sunt interesați de fotografie, își doresc amintiri. Și mă refer la turiști simpli, oameni care nu sunt consumatori de cultură. Pentru cei pasionați de cultură, amatori sau profesioniști, posibilitatea parcurgerii unor alei mărginite de sculpturi ale unor artiști contemporani, mai mult sau mai puțin celebri, este cu atât mai mult necesară.
Vecinătatea unui parc al sculpturii contemporane ar putea fi o zonă de creație pentru luna ,,Atelierele Brâncuși”, când locația poate prezenta interes pentru potențialii turiști care își doresc să asiste la parte din procesul de creație. S-ar putea numi o astfel de abordare obiectiv turistic?
Pentru a fi eficient și plăcut vederii, nu ar fi necesar să fim beneficiarii unui muzeu al artei sculpturale în aer liber la Târgu Jiu?
Însemnătatea calendaristică a unor evenimente din viața lui Constantin Brâncuși ar putea fi marcată de diverse festivități ori simple activități culturale promovate la nivel național. Cu siguranță, o astfel de abordare a autorităților ar fi generat empatie cu Brâncuși pentru localnici și interes pentru pasionații de cultura, artă și turism.
Iar dacă ideile lipsesc, eu, ca locuitor al Gorjului, mă întreb dacă operele lui Brâncuși pot fi asociate cu muzica de calitate ori cu arta teatrală, cu jocurile de lumini ori cinematografia româneasca în aer liber.
Am citit anunțuri postate pe site-urile administrației locale, am citit articole din presa locală care făceau referire la Calea Eroilor, la operele lui Constantin Brâncuși. În afară de scandaluri, totul este plat prezentat, nu generează emoție beneficiarului, simplu observator ori consumator de artă și cultură.
Nimic făcut în 27 de ani de administrare în regim democratic, pentru asigurarea unei infrastructuri turistice la nivelul valorii operelor brâncușiene din municipiul Târgu Jiu. Oare câți turiști speră, cei ce administrează orașul și județul să atragă fără a investi în zona pietonală Calea Eroilor, fără a investi în infrastructura rutieră care leagă orașul de zone aeroportuare? De fapt, ce turist ar avea disponibilitatea să zboare aproximativ doua ore din Ungaria, Cehia, Serbia, Italia, Marea Britanie, Franța, Germania șamd, până la Craiova și să își asume același buget de timp pentru a parcurge distanța rutieră până la Târgu Jiu? Despre pasionații de artă și cultură de pe alte continente nu are rost să mai discutăm.
Obiectivul de a genera interes turistic care să se finalizeze în a motiva turiștii care au vizitat municipiul cu simbolurile sale ori împrejurimile a fost atins vreodată, a fost vreodată prioritate pentru reprezentanții nostri?
Cât de necesar era pentru promovarea turistică a orașului stadionul și sala sporturilor, prin raportare la prioritățile turismului?
Este simplu de înțeles că s-a preferat o investiție consumatoare de resurse în detrimentul alteia, care ar fi putut aduce venituri. Faceți o analiză simplistă prin raportare la ipoteza unui mic aeroport într-una din zonele Bumbești-Jiu ori Stănești , care putea deservi turismul în Gorj și în Valea Jiului.
Nu mă pricep, dar presupun că nu ar fi fost o mare diferență de costuri pentru un aeroport ca unul similar celui din Suceava ori celui din Baia Mare, cu riscul că ar fi operat 5-7 curse pe săptămână. E adevărat, aeroportul Baia Mare este în proces de modernizare mulțumită proprietarului, Consiliul Județean Maramureș, care a accesat fonduri europene la care are coparticipație de 2%. Deci, se poate.
Mi-aș fi dorit să fiu contrazis de autorități, chiar și prin simpla mențiune că s-a încercat, dar nu s-a reușit finanțarea din bani europeni. Chiar și încercarea eșuată ar fi fost o reușită pentru mine.
Ar fi fost de apreciat interesul pentru turismul prezentului, bazat în mare parte pe formula city break, dacă există infrastructură și promovare. Din păcate, nu suntem în situația în care să vorbim despre infrastructură, iar despre promovare nici atât. Nu există agenție de turism care să aibă un pachet turistic centrat pe operele lui Constantin Brâncuși expuse în aer liber în Târgu Jiu.
Probabil că, prin inițiativă și motivație, prin promovare la nivel național, decidenții locali ar fi putut aduce alături de operele lui Brancuși, spiritul românismului. În loc să fie promovat ca simbol național, edilii locali și județeni l-au părăsit pe Brâncuși în Hobița. L-au limitat la satul natal.
Cultura românismului ar fi putut fi promovată prin universalitatea lui Brâncuși.
Sunt convins că va fi invocată mereu lipsa resurselor financiare. Scuza va fi valabilă și peste mulți ani de acum înainte. Investiția în infrastructura necesară artei și culturii brâncușiene este inestimabilă. Singuri nu vom reuși. Brâncuși este național și universal. Deci, resursele financiare acolo își au suportul.
De ce? Pentru că așa cum Calea Eroilor are o istorie în cultura națională, așa se poate promova istoria sa în viziunea culturii universale. Emoția unei istorii generează interes turistic. România are brâcușologi, care pot pune în valoare istoria ansamblului monumental.
Lumea are sculptori care îl pot aniversa pe Brâncuși creând aici, expunând aici, generând plus valoare pentru viitorul orașului.
Cu toții știm că turismul aduce beneficii și dezvoltare pe orizontala și verticala economiei orașului, județului, țării.
Am spus-o în introducere, o spun și in final, nu sunt un consumator de artă și cultură, dar sunt locuitor al municipiului Târgu Jiu. Eu nu am reușit să simt implicarea autorităților pentru a face ceea ce au facut alții care au avut ca și noi șansa de a fi concetățenii unui mare artist, om de cultură, muzician, pictor, sculptor etc. Exemplele sunt multiple în Europa și în lume.
Cât despre perspectivă, dacă nu se repetă greșelile trecutului, s-ar impune legislație specială pentru dezvoltarea conceptului Brâncuși sub aspectul spiritualității nationale. Pentru asta avem parlamentari care pot iniția proiecte de lege, care pot promova la nivel legislativ interesul pentru arta brâncușiană. Poate în viitor. Până în prezent, implicarea aleșilor tinde spre zero.
Ziua națională este marcată de eroism. Brâncuși ar putea fi parte a sărbătorii naționale. Calea Eroilor, prin simbolistica ansamblului monumental, este un omagiu adus eroilor neamului.
Să fi promovat cineva vreodată Ziua Națională a României avându-l drept exponent pe Brâncuși și opera sa din municipiul Târgu Jiu?
Eu nu îmi aduc aminte.
Observ că se fac demersuri pentru includerea Ansamblului Monumental Calea Eroilor în Patrimoniul UNESCO, dar nimeni nu face referire la o evaluare culturală cu relevanță în acest demers, nu evidențiază pentru necunoscători avantajele acestui demers. Chiar și necunoscătorii știu că ansamblul Calea Eroilor are o valoare inestimabilă, dar dacă a existat o valorizare a Cumințeniei Pământului, pot să am curiozitatea să aflu daca există o evaluare a valorii financiare a operei brâncușiene de la Târgu Jiu.
Așa cum cred că ar fi normal, concluzia, ultimul cuvânt îi aparține lui Constantin Brâncuși.
,,O sculptură desăvârşită trebuie să aibă darul de a-l vindeca pe acela care o priveşte.”
,,Coloana infinirii va fi una dintre minunile lumii…”
,,Du-te! îmbrăţişează Columna infinirii cu palmele mâinilor deschise. Apoi, înălţându-ţi ochii, priveşte-o – şi vei cunoaşte, astfel, într-adevăr, sinele cerului…”
,,Acum, la bătrâneţe, văd că, în fond, Masa tăcerii este o altă, o nouă Cina cea de taină… Linia Mesei tăcerii… vă sugerează curbura închisă a cercului, care adună, uneşte şi apropie…”
,,Această sculptură (operă de o viaţă întreagă) va aparţine tuturor timpurilor, din pricină că am despuiat forma esenţială de toate trăsăturile care ar putea să vă povestească de vreo anumită epocă sau de vreo perioadă de ani.”
,,Eu nu fac decât să împing graniţele Artelor şi mai adânc – în necunoscut.”
,,Trebuie să încerci necontenit să urci foarte sus, dacă vrei să poţi să vezi foarte departe… ”
,,Eu am făcut piatra să cânte – pentru Umanitate.”
,,Nici nu vă puteţi da seama de ceea ce vă las Eu.”
,,Duceţi-vă la noi, în România, să vedeţi oamenii, costumele, locurile (spaţiul românesc…). ”
,,Duceţi-vă să vedeţi ceea ce am putut să realizez eu – la Târgu-Jiu !”
