Politica lipitorului de afișe

Pastă albă de lipit
Politica de masă în România își are originile în vremurile comunismului bazat pe dezvoltarea multilaterală a omului nou, în viziunea partidului unic. După o pauză de câțiva ani post revoluționari, când a fi politician nu a însemnat mare lucru, populația fiind deja scârbită de ideea de membru de partid, calitatea de UTC-ist ori PCR-ist fiindu-le impusă chiar și împotriva propriilor convingeri ori interese personale și profesionale, beneficiile au renăscut interesul ariviștilor.
Exemplele beneficiilor obținute chiar și după primul mandat de parlamentar în anii 90, financiare ori de altă natură, au generat un interes crescând pentru entitățile ce își arogau standarde de partide politice.
La aproape treizeci de ani de la revoluția din 1989, majoritatea populației României a devenit interesată pentru a se încartirui politic, aproape exclusiv pentru a obține un beneficiu, nu pentru a-și promova convingerile și a-și sacrifica voluntar timpul ori alte resurse în numele binelui societății ori al comunității.
Printr-o evaluare minimală a reprezentanților partidelor politice din România actuală, avem a observa că lideri sunt cei ce au înțeles avantajele conferite de un viitor în politică, mare parte dintre ei foști membri ai PCR, iar cei ce erau în anii 90 doar iluștrii necunoscuți în lumea lipitorilor de afișe, acum sunt veșnici pretendenți la funcții de conducere în instituțiile deconcentrate din județele țării.
Să dăm o citare statutelor principalelor partide din Romania pentru a întelege ce și-au propus organizatoric și pentru a putea compara cu realitatea atât de evidentă și bine cunoscută de fiecare cetățean.
Statutul PSD: Articolul 9 – Partidul Social Democrat promovează și susține statul de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic, reprezintă valori supreme în spiritul tradițiilor democratice ale poporului român și a idealurilor Revoluției din Decembrie 1989.
Statutul PNL: Articolul 115 – Orice membru poate candida, în condiţiile prezentului Statut și a regulamentelor, pentru orice funcție din interiorul partidului, sau pentru funcțiile din afara partidului, din administrația centrală sau locală care se obțin prin alegeri sau prin numiri cu sprijinul politic al partidului în funcție de competentele individuale și numai corespunzător cu cerințele funcției respective.
Aproape că a devenit parte a ierarhiei politice lipitorul de afișe, iar populația a înțeles beneficiul. Riști lipind afișe și activezi în bârfa stradală pe un ton ridicat propovăduind inteligența și carisma șefului, ai șansa să primești recompensă un loc de muncă la stat, de multe ori asociat cu avantajul apelativului de domn director.
Sistemul acesta de valori este rezultatul unui mod de promovare care tinde spre valențele partidului unic și liderului indispensabil. Deci, nu este nicio întâmplare că s-a ajuns la a se forma mici monștrii care au pus bazele unui lider dictatorial, dar în stil democratic, vizibil actualmente în toate partidele eșichierului politic.
Aproape că traseismul politic e normalitate, a se vedea nume actuale ca Lia Olguța Vasilescu, Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea și ar mai fi o mulțime, dar mă rezum la cei trei pentru că sunt emblematici expunerii politicii interesului personal.
La nivel local, păienjenișul lor ajunge până la a genera liste la alegeri pentru toate județele, la a impune oameni în conducerea instituțiilor deconcentrate, la a genera politici locale peste liderii zonali ori județeni. Acest mod de impunere are un scop bine definit. Tot norodul de partid trebuie să înțeleagă autoritatea și puterea unicului șef, dar și autoritatea recomandărilor făcute de acoliții săi. Nume aveți mai sus, și m-am limitat la ele doar pentru că reprezintă puterea în România în prezent, sistemul fiind valabil și pentru celelalte entități cu pretenții de partid modern.
Așadar, în țara lipitorilor de afișe, totul se rezumă la un om și influența lui la nivel național, cel puțin pentru moment. În același loc, comportamente specifice lipitorilor de afișe sunt la ordinea zilei, evidențiindu-se prin traseim politic, fără să mai aibă rost exemplificarea, până la accederea la funcții înalte în stat încălcând conduite morale simple. A se vedea parcursul politic al noului șef ANCOM. Am evitat numele pentru ca i-aș face o publicitate nemeritată dacă m-aș rezuma la poziția politică.
Cum școala a fost o prioritate secundară a politicienilor lipicioși, caracterul este pe măsură. Au pretenții ca orice nou membru să îi ia locul de lângă afiș, iar poza să fie cu el. Ei nu își mai înțeleg limitele propriilor valori, iar liderii lor de partid le alimentează orgoliul, deoarece nicio parte nu este interesată să atragă și să promoveze valori reale în partid.
Până și lipirea de afișe este o rampă de lansare credibilă atunci când prestația este rodul convingerilor personale. Dar, suprapunând ideea de economie comparată, este de apreciat interesul tinerilor pentru o salarizare în mediul privat, mult mai bine plătit și plin de oportunități. În România, pe lângă faptul că locul de muncă la stat este mai bine plătit raportat la eficiența cerută de angajator, lipiciul profesionist are și beneficiul oportunităților carieristice.
Tinerii noștri, personal calificat ori absolvent de studii înalte, părăsesc țara doar pentru un loc de muncă bine plătit și predictibil din punct de vedere al carierei în sistemul privat occidental, bazat pe eficiență și meritocrație. Au refuzat statutul de lipitor de afișe ori nici macar acolo nu și-au găsit locul. Poate e nevoie de relații și pentru a fi acceptat la lipit afișe.
Poate ca exista și câte un lipitor de afișe care confirmă, dar merită să aștepte o națiune un om? Iar dacă tot îl așteaptă, unul singur are capacitatea de a schimba ceva? Maxima latină cu primăvara și rândunica e raspunsul adecvat.
Printr-o simplă prezentare, am reliefat modul în care s-a ajuns la situația în care Dragnea își loializează oameni lipsiți de verticalitate și de abilitățile unui politician autentic, oferindu-le funcții, locuri de muncă la stat ori alte avantaje pentru fiecare personal ori pentru terțe persoane acolite și ușor de controlat în procesul de lipire a afișelor. Deh, rezervă de personal.
Dar, este de evidențiat faptul că lipitorii de afișe, mulți prezenți în funcții de demnitate publică, puțini cu rezultate notabile, sunt predecesorii lipitorilor moderni, postacii din rețelele de socializare și agățătorii din promovarea mediatică de tip fake news. Ei vor desăvârși drama poporului român când generația lor va fi expusă în demnități publice.
Am folosit expresiile prezență și expuși în funcții de demnitate publică intenționat, a fi numit și a ocupa o astfel de funcție reprezentând altceva.
Vechii iși structurau activitatea politică cunoscând chiar și minimal sintagma a avea scrupule, noii pornesc deja de la deviza machiavellică scopul scuză mijloacele.
Cum sfârșitul acestui algoritm politic cu specific românesc nu se întrevede, apreciez că nu mai este foarte mult timp de așteptat până vom mirosi toți a lipici ieftin, riscând să ne lipim definitiv între noi ca în comunismul omului plat, egal și foarte egal unul cu celalalt.
Oare nu ar fi mai simplu și corect față de statul român ca plata pentru munca lipitorului de afițe să fie bazată pe un contract de muncă part-time și să nu fie recompensată cu locuri de muncă la stat ori funcții în sistemul bugetar? Beneficiul ar fi atât pentru stat prin încasarea unor impozite, cât și pentru politician care nu ar mai fi obligat să recompenseze lipitorii de afișe la limita cadrului legal. Cât despre cel care prestează o astfel de muncă, se multumește cu plata salariului și vechimea în muncă aferentă.
Ideal ar fi o activitate bazată pe voluntariat, neremunerată, dar în Romania nu există înclinație spre voluntariat bazat pe convingeri personale.
NA. Ideea e derivată dintr-un articol de pe blogul personal, aici tratată oarecum mai pe larg, dat fiind infinitul exemplelor ce le-aș fi putut invoca cel puțin la nivelul județului unde îmi duc traiul. Am mai spus, nu sunt un opozant al PSD, dar opoziție politică nu exista în Romania prezentului și nu am elemente la care să reacționez.

Lasa un comentariu

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.